Citind din Sfintii Parinti care ne invata ca Bunul Dumnezeu ne va judeca pe fiecare privitor la SCOPUL spre care am savarsit noi orice fapta buna,fie o fapta buna inchinata lui Hristos(care trebuie sa porneasca din inima),fie o fapta buna savarsita spre slava desarta spre lauda oamenilor,care se considera mandrie si este de la diavol si vatamatoare pt suflet.adeseori sunt si eu stapanit de acest duh al mandriei,al ingamfarii,purtandu-ma cu dispret fata de cei din jur sau asteptand laude cand am savarsit un lucru bun.prin ce mijloc sau mijloace as putea sa biruiesc mandria?smerindu-ma incontinuu si socotindu-ma mai pacatos ca toti si cand savarsesc o fapta buna mereu sa zic ca nu sunt eu vrednic de ea,ci doar Dumnezeu prin Harul Sau a savarsit aceasta prin mine?eu doar sa slavesc numele Lui...dar cateodata simt ca am nevoia sa ma izolez de lume.ce ma sfatuiti?Va multumesc!Binecuvantarea lui Dumnezeu peste noi toti cu al Sau Dar si cu a Sa Iubire de oameni!