Despre hrean

Stil de viaţă

Despre hrean

    • Utilizările și proprietățile terapeutice ale hreanului
      Despre hrean

      Despre hrean

Hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul. În scop medicinal, hreanul se foloseşte ca atare sau ras şi amestecat cu oţet.

Cochlearia officinalis L., Armoracia rusticana (Lam.) G.M.Sch. sin. Armoracia lapathifolia Usteri, sau hreanul, fac parte din familia Cruciferae (Brassicaceae).

Denumiri populare

Heren, hirean, hran, rădăcină-sălbatică, tormac.

Răspândire

Plantă originară din sudul Europei şi vestul Asiei. Cultivată în grădini de legume sau sălbăticită prin locuri cultivate, răcoroase şi umbrite, soluri profunde.

Descriere morfologică

Plantă erbacee, perenă, rustică, cu rizom gros, cărnos, alb, ramificat.
Tulpina florală este înaltă de 60-80 cm, ramificată.
Frunzele sunt mari, lungi până la 50 cm, lanceolate, fin-dantelate, lucioase.
Florile sunt mici, albe, pe tipul 4, dispuse în racem paniculat.
Fructele sunt silicule globulare sau eliptice.

Organe vegetale utilizate

- rădăcini recoltate toamna (lunile X-XI) sau primăvara (III-IV), cu gust picant, înţepător. Se păstrează în straturi cu nisip.

Conţinut biochimic

- glicozizi sulfuraţi (sinigrină, sinigrozidă), cumarine (esculetină, scopoletină);
- rezine, carotină, fitoncide, asparagină, glutamină;
- acizi fenolici (cafeic, hidroxicinamic);
- vitamine (C, A, B, PP), săruri minerale (K, P, Ca, Fe, Mg, Cu).

Proprietăţi terapeutice

- digestive, stomahice, antispasmodice, carminative, colagoge, purgative, laxative, diuretice, vermifuge;
- expectorante, antibronşitice, bactericide, tonic-cardiace;
- antireumatice, antigutoase, antisclerozante;
- vitaminizante, antiscorbutice, tonifiante;
- antiseptice, cicatrizante, revulsive, rubefiante.

Acţiuni terapeutice specifice

- atonie digestivă, litiază biliară, diaree, gastrită hipoacidă, teniază, anorexie;
- astm, bronşită, catar bronşic, gripă, tuse, pneumonie, tuberculoză, nevralgii;
- cardiopatie ischemică, angină pectorală, hipertensiune arterială, arterite;
- reumatism, gută, inflamaţii articulare, rahitism, paralizii, epilepsie;
- litiază renală, infecţii urinare, pielonefrite, leucoree, blenoragie;
- anemie, avitaminoze, scorbut;
- arsuri, tăieturi, ulceraţii, alopecie, peladă, pistrui, parodontoză.

Alte utilizări

- rădăcinile proaspete sunt condimente la piftie, rasol de carne şi peşte;
- oţet de hrean folosit în tratarea acneei.

(Flora medicinală a României)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.

Citește despre: