Omul când plânge şi suspină din inimă, atunci toate duhurile, toate ispitele se retrag, şi atunci are o minte care înţelege sănătos. Dar cât timp sunt împietrit, nu pot deosebi binele de rău. Foarte mult ajută lacrimile care ies din inimă cu multă smerenie, cu multă căinţă...

Un sfânt părinte spunea aşa: „Strigă la Dumnezeu prin fapte bune”, iar când vezi că nu poţi face nicio faptă bună, foarte mult ajută să înmulţim smerenia... Să vedem pe toţi mai buni, să avem milă de toţi.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 22)