Jurământul sau legământul se face doar de două ori în viaţă, şi două feluri de oameni pun mâna pe Evanghelie şi pe cruce totodată: cel ce se cunună şi călugărul, care se jură în clipa în care este tuns călugăr. Când te faci călugăr şi când te căsătoreşti tot cununie se numeşte. Ţi-ai luat crucea şi legământul căsătoriei? Ai pus mâna pe o Evanghelie? Jurământul este valabil în veci și după jurământul dintâi vei fi întrebat la judecată, chiar dacă ai două cununii.

Cununia nu-i sport, e un legământ, e un jurământ, este o cruce, dacă luăm în serios lucrurile. Rezistați și luați căsnicia așa cum trebuie să fie, cu frică de Dumnezeu și cu binecuvântarea preotului și, astfel, nu se va destrăma.

(Arhimandrit  Ioanichie Bălan, Spovedania, taina împăcării, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 42-43)