Femeia însărcinată trebuie să fie conștientă de influența pe care o are asupra copilului din burtică

Creşterea copiilor

Femeia însărcinată trebuie să fie conștientă de influența pe care o are asupra copilului din burtică

    • Femeia însărcinată trebuie să fie conștientă de influența pe care o are asupra copilului din burtică
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

O femeie în timpul sarcinii trebuie să ştie ce trage din ea copilul. Trage comportament, moralitate, totul. De aceea copilul se zbate în burtă când mama e supărată, de aceea dansează când mama e bucuroasă. Dar trebuie să mai ştim că nu numai în timpul sarcinii copilul trage din mamă, ci şi după, ani de zile, uneori până la moarte, alteori mai puţin intens, până pe la 21-24 de ani.

Ce trebuie să facă o femeie, din punct de vedere duhovnicesc, în timpul sarcinii, cum să se comporte soţul cu soţia sa în această pe­rioadă?

Părintele Arsenie Boca are câteva afirmaţii dezvoltate în adevărate predici despre lucrul acesta. El încearcă să demon­streze ce se întâmplă sub aspect ştiinţific. Eu am întrebat ceva despre afirmaţiile lui pe un genetician, i-am arătat şi desenele şi a zis: „Părinte, pentru ziua de astăzi nu e ceva extraordinar, dar pentru data când el a făcut aceste constatări, este ceva de vis, aproape nu pot să cred că afirmaţiile acestea au fost făcute în 1946!”. Mi-a zis asta cineva care era expert, doctor în geneti­că. Şi acolo puteţi citi foarte multe lucruri despre asta. Cărţile lui văd că circulă.

O femeie în timpul sarcinii trebuie să ştie ce trage din ea copilul. Trage comportament, moralitate, totul. De aceea copilul se zbate în burtă când mama e supărată, de aceea dansează când mama e bucuroasă. Dar trebuie să mai ştim că nu numai în timpul sarcinii copilul trage din mamă, ci şi după, ani de zile, uneori până la moarte, alteori mai puţin intens, până pe la 21-24 de ani. Dar să mai ştim încă un lucru, copilul trage şi din tată, deşi nu e în burta tatălui. Trebuie să ştim că e o legătură a copilului cu părinţii, nu e aşa oricum. Şi atunci tatăl trebuie să aibă un anumit comportament şi dez­măţul tatălui îl trage şi copilul, nu ca o moştenire, ci ca o con­secinţă. Şi să ştim că atunci când suntem imorali, nedrepţi, se răsfrânge şi asupra copiilor. Şi să ştim noi, copiii, că trebuie să luptăm foarte mult cu noi prin spovedanie, Liturghie şi celelal­te, pentru a anula nu moştenirea (pentru că nu putem asta şi nu ar fi drept să spunem că moştenim şi gata, nu mai avem ce face), dar să anulăm consecinţa.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2011, p. 228)