Un adevărat credincios creștin nu se tulbură din pricina furtunilor vieții. Prin râvnă, el gonește departe de sine toată frica și necredința și își mărturisește cu îndrăzneală credința în Dumnezeu, luând aminte că „celor fricoși și necredincioși, și spurcați, și ucigași (...), partea lor, în iazerul cel ce arde cu foc și cu piatră pucioasă” (Apocalipsa 21, 8). Adevăratul creștin este neînfricat.

El știe că Dumnezeu, ajutorul și Ocrotitorul său, este Atotputernic și, pentru aceasta, grăiește împreună cu Sfântul Proroc David: „Nu mă voi teme de mii de noroade, carile împrejur mă împresoară” (Psalmul 3, 6); „Spre Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme de ce îmi va face mie omul” (Psalmul 55, 12).

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 20)