Alfried Längle, medic, psiholog şi psihoterapeut austriac, elev şi continuator al lui V. Frankl, afirma că una din cele mai grele sarcini ale omului stă în aceea de a-şi alcătui şi modela propria viaţă. Noi ne aflăm într-un joc de interferenţe cu lumea noastră, de care totuşi trebuie să ne delimităm şi să ne deosebim, nefiind simbionţi, ci fiind oameni cu o fiinţă proprie, unică, deosebită de toţi ceilalţi oameni şi celelalte obiecte.
Un tată este temelia familiei, izvor de autoritate, liman al bucuriei, siguranţă spirituală şi materială, statornicie a credinţei şi putere a jertfei pentru ceilalţi.
Absolvirea facultății e întotdeauna un prilej de bucurie și entuziasm, dar și de meditație. Fie că ți-ai terminat studiile acum cinci ani, fie că le vei termina peste doi ani sau mai ai doar o lună până la mult așteptatul moment, aproape aceleași întrebări îți stăruie în minte: „ce voi face de acum încolo?”; „cu ce resurse și repere de viață plec mai departe?”; „cum pot fi de folos oamenilor în mijlocul cărora trăiesc?” și nu în ultimul rând, „ce ar trebui să fac pentru a mă simți împlinit?”
Timpul este o „ofrandă” a lui Dumnezeu adusă creației sale, o ipostază a prezenței și „concreteței” Sale, un semn al relației cu ceea ce El a construit.
Pentru societatea actuală timpul a devenit una dintre resursele cele mai importante. Timpul costă, el reprezintă o valoare în sine. Nimeni nu-şi permite să piardă timpul.
O carte despre şi pentru copii şi părinţi, tineri şi bătrâni, o carte a dialogului sincer pătruns de bucuria recunoaşterii chipului lui Dumnezeu din noi.
Mă închin ție, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai arătat nouă lumina cea adevărată cu nașterea ta, împărăteasa cerului și a pământului (continuare)