Iaşi: nori răzleţi nori răzleţi, 19°C

smerenie

„Diavolul nu e smerit, pentru că nu vede măreţia atotstrălucitoare a lui Dumnezeu, măreţia realităţii adevărate.”

Fie-ţi milă, Doamne, şi mă ridică din căderea mea, dă înviere morţii mele, trezeşte în mine simţirea vieţii, scoate sufletul meu din temniţa neştiinţei, ca să se mărturisească numelui Tău, suflă în mădularele mele ceva din aerul vieţii celei noi, cercetează fiinţa mea stricată în mormânt.

„Iar smerenia se câştigă cel mai greu.”

Prioritate: 
Secundar

În Sfânta şi Marea Joi, ziua instituirii Sfintei Euharistii la Cina cea de Taină, Preafercitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului a spălat picioarele a 12 clerici în curtea Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Gestul sărutului implică oarecum o intenţionalitate euharistică, prin faptul că sărutul nu este o atingere statică a buzelor noastre de faţa unui om, ci mişcarea de a-l aduce pe acesta în noi, în sufletul nostru.

„Te sfătuiesc”, spunea Mântuitorul celui chemat la preoţia cea de taină”, să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti,  şi veşminte albe, ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi unge cu alifia lacrimilor „ochii tăi” cei simţiţi şi ochii „minţii” ca să vezi.

Astfel, crucea este slavă. Căci în vremea pătimirii a răbdat multe ocări, deşi putea să nu le pătimească, suportând de bună voie pentru noi pătimirea. În aceasta se vede mila Lui covârşitoare şi slava cea mai înaltă, întrucât a suportat acestea spre folosul altora.

Mulţimea, convingându-se cu adevărat şi fiind câştigată de minunea săvârşită, Îl întâmpină pe Hristos slăvindu-L ca pe Cel ce a biruit moartea. Îl laudă nu numai primindu-L cu ramuri de finic, ci şi spunând despre El cele scrise despre El în Scriptura de Dumnezeu insuflată, mărturisind că este Împăratul lor şi primindu-L ca pe Stăpânul.

Omul nu-și vede propriile căderi atâta vreme cât se îndulcește apetisant cu răul și încuviințează să guste voluptuos din cupa cea amară a imoralității.