Următoarea ușă a bucuriei este să-L mănânci și să-L bei pe Domnul, adică Sfânta Împărtășanie. Pentru că nimeni nu se poate bucura dacă e mort. N-am văzut un mort bucurându-se. Sunt senini așa la față, dar nu se bucură. Sufletul lor, probabil că e viu și se bucură, dar trupul lor nu mărturisește asta pentru că e mort.

Celor care cred că „pâinea îngrașă“ le recomand cu căldură o cură de 40 de zile de pâine, apă și psaltire. Să tragă singuri concluziile la urmă. Ori că e vorba de pâine proaspătă, ori de pesmeți, ori că ia numai anafură după ce s-a apropiat cu frică, cu credință și cu dragoste de Pâinea cea Mare, toate acestea sunt regimuri bazate în exclusivitate pe carbohidrați menite să transforme grăsimile acumulate pe inima împietrită și pe mintea lenevită în putere a sufletului. Și, după aceea, când cerem pâinea noastră cea de toate zilele, vom ști ce anume cerem și nu ne vom mai feri de ea pretinzând că nu face bine la sănătate.