„Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.” (Fapte 7, 59-60)

Cu aceste cuvinte este descris în Sfânta Scriptură primul martiriu, suferit de un creştin, mai exact de Sfântul Ştefan, unul dintre primii diaconi ai Bisericii. De la acest episod, care se petrecea în prima jumătate a veacului I, vreme de aproape trei secole, persecuţia şi martiriul au făcut parte din riscurile pe care le presupuneau calitatea de creştin. Cu toate acestea, ameninţarea persecuţiei nu a dus nici pe departe la dispariţia creştinilor, ci, dimpotrivă, rândurile Bisericii s-au îngroşat în permanenţă.