Iaşi: Cer senin Cer senin, 22°C

liniște

Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe tineri, în legătură cu muzica pe care aleg să o asculte, să fie atenţi la urmările pe care aceasta le are asupra sufletului: „Dacă sunetele aduc linişte în suflet şi sentimente curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni sufletele ascultându-le. Dacă însă sunetele nasc dorinţe trupeşti, îndepărtaţi-le cu totul şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică“. În continuare, pr. Ionuţ Gabriel Nastasă, asistent suplinitor la disciplina Muzică bisericească şi Ritual din cadrul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne-a enumerat câteva criterii de care ar trebui să ţină seama un creştin când îşi alege muzica.

Mircea Eliade spunea că timpul este singurul lucru care într-adevăr se pierde. Pornind de la cuvintele lui, acest articol doreşte să fie un îndemn pentru a trăi altfel.

Cum se trăieşte postul astăzi, când varietatea mâncărurilor special comercializate în acest scop nu ne mai obligă la eforturile care se făceau în alte vremuri, dar şi cum îşi amintesc cei de acum despre felul în care se ţinea, odinioară, postul în familiile lor, am încercat să aflăm stând de vorbă cu oameni de felurite vârste şi cu diferite poveşti de viaţă. „Nu numai că nu se mânca de frupt, dar lumea era mai liniştită, trebuia să te porţi frumos, să nu te sfădeşti şi să-ţi ceri iertare de la oamenii din sat. Oamenii ziceau: «Iaca-ncepe Postul Mare şi trebuie să ne iertăm». Şi, iac-aşa, se iertau, fără prea multe discuţii“.

„Dar dacă începătorii stăruiesc în virtute și se întind spre treapta de mijloc, ostenelile li se descoperă ca pricinuitoare de o anumită plăcere și de o liniște neînțeleasă.”

Sfintele sărbători ale Crăciunului reprezintă o perioadă încărcată de trăiri afective foarte intense. De la bucuria Naşterii Mântuitorului la bucuria aproape copilărească de a face/de a primi daruri, de a împodobi bradul, de a cânta şi a asculta colinde, de a fi împreună cu cei dragi, aceste stări ne umplu şi uneori ne copleşesc sufletul.

În biserică vom găsi şi mai multă linişte sufletească, bucurie mântuitoare şi tot în biserică ne pregătim sufleteşte pentru a primi cu vrednicie, pe cât este cu putinţă, Sfânta Împărtăşanie.

Ne place, poate, câteodată, să ne îndulcim cu bârfe care îi privesc pe alţii, dar ne temem să nu ne pomenim şi noi într-o zi încolţiţi şi bârfiţi la fel.

„Poți trăi în două moduri“ spunea Einstein „poți trăi ca și cum nu ar exista minuni sau poți trăi ca și cum totul este o minune“.

Trecem pe lângă un tramvai și încercăm să ne ferim privirea pentru că e tot vagonul ăla vechi de nu mai știu câți ani. Dar câte lucruri demne de minunare nu ascunde tărăboanța aia cu pantograf? Trenul acela galben fără cai. Câți electroni fug din calea câmpului magnetic prin fiecare spiră ca să-l facă să se miște? Și dacă i-am număra și le-am știi numărul exact, am înțelege de ce se tem și ce anume iubesc acei electroni?
 

În ultimele zile probabil v-ați delectat din plin cu sunetul vuvuzelelor. Eu, nefiind microbist, n-am avut „plăcerea“ de a le asculta la transmisiunile de la televizor dar am aflat de ele destul de repede de pe blogurile prietenilor și din zarva de pe YouTube.