Să fim gata aşadar şi noi să ne rugăm lui Dumnezeu, să învăţăm cum trebuie să facem această rugăciune. Căci nu trebuie să mergem pentru aceasta la vreo şcoală, nici să facem cheltuieli mari, nici să plătim dascăli şi ritori sau sofişti, nici nu trebuie să cheltuim mult timp pentru a deprinde o asemenea retorică, ci ajunge numai să vrem şi o vom deprinde desăvârşit. Şi în acest tribunal poţi pleda nu numai pentru tine, ci şi pentru mulţi alţii. Şi care este scopul acestei pledoarii? Modul însuşi al rugăciunii: faptul de a te ruga cu o minte veghetoare, cu o inimă smerită şi cu izvor de lacrimi, faptul de a nu cere nimic pământesc, de a dori numai lucruri veşnice, de a face rugăciunea numai pentru cele duhovniceşti, faptul de a nu cere răzbunare împotriva vrăjmaşilor, a nu ţine minte nici un rău, a scoate din suflet toate patimile, a te ruga cu o inimă înfrântă şi smerită, a cugeta cu multă blândeţe, a întoarce limba spre binecuvântare, a nu lua parte la nici o faptă rea, a nu avea nimic comun cu duşmanul de obşte al lumii, adică diavolul. Căci şi legile lumii pedepsesc pe cel ce pledează pentru altul, dar în acelaşi timp are prieteşug cu duşmanii aceluia. Aşadar, şi tu, dacă voieşti să pledezi pentru tine sau pentru alţii, aceasta mai cu seamă fă: să nu ai nimic comun cu vrăjmaşul de obşte al lumii. Căci astfel vei fi drept şi, drept fiind, vei fi auzit, având dreptatea ca avocat.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 30)