Să nu creadă cineva că numai clericii şi monahii sunt datori a se ruga neîncetat. Toţi creştinii suntem datori a ne afla totdeauna întru rugăciune, adică în pomenirea cu mintea a numelui lui Dumnezeu.

Preasfinţitul Patriarh Filotei al Ţarigradului, scriind viaţa Sfântului Grigore Palama (fost arhiepiscop al Tesalonicului), care se pomeneşte în Duminica a doua din Postul Mare, povesteşte şi aceasta, că Sfântul Grigore Palama (nu Teologul) avea un prieten iubit, cu numele Iov. Acesta era foarte simplu, dar îmbunătăţit cu viaţa. Fiind ei odată împreună, a venit vorba şi despre sfinţita Rugăciune, între alte sfaturi Sfântul Grigore a adăugat şi acesta, că fiecare creştin, fără deosebire, trebuie să se roage necontenit, după porunca Sfântul Apostol Pavel, care zice: „Neîncetat să vă rugaţi!”. La fel şi Sfântul Proroc David, măcar că era împărat şi avea atâtea griji, zice la Psalmi: „Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea!”, adică vedea în taină pe Domnul înaintea lui, totdeauna prin rugăciunea cea tainică a minţii.

De asemenea, şi Sfântul Grigore Teologul (al Ţarigradului) învaţă pe toţi creştinii, zicând că mai des ni se cade a pomeni numele Domnului decât a răsufla. Zicând acestea de mai sus şi altele despre Rugăciunea tainică, Sfântul Grigore (de care ne este vorba) a mai adăugat către prietenul său, Iov, că se cuvine ca şi noi să ascultăm de poruncile sfinţilor şi nu numai că trebuie să ţinem noi înşine rugăciunea minţii neîncetat, ci să îndemnăm şi pe alţii (pe toţi de obşte, pe călugări şi mireni, pe cei simpli şi pe cei învăţaţi, pe bărbaţi şi pe femei şi pe copii), ca toţi să se roage neîncetat…

Toţi de obşte (de la mic până la mare) suntem datori să uneltim (n.r ‒ aici, cu sensul să lucrăm în noi înșine) necontenit rugăciunea tainică, zicând cu mintea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Mereu să ne obişnuim a zice aceasta cu mintea şi cu simţirea inimii. Dacă Dumnezeu a trimis din cer pe sfântul înger spre a descoperi aceasta omului, înseamnă că lucrarea acestei rugăciuni este de mare folos şi nu se poate tăgădui. Dar ce zic mirenii şi unii dintre călugării mai necăjiţi: „suntem împovăraţi de treburi şi de griji în mijlocul lumii şi nu putem să ne rugăm mereu”. Sfintele Scripturi însă ne arată că Dumnezeu nu cere de la noi niciodată lucruri cu neputinţă de îndeplinit. Pentru cel care are râvnă fierbinte pentru mântuire, rugăciunea minţii nu este un lucru cu neputinţă. Dacă această lucrare tainică ar fi cu neputinţă de îndeplinit, atunci nu s-ar fi găsit nimeni din lume, dintre mireni, ca s-o aibă.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”. Opere complete, Editura Doxologia, pp. 345-347)