Câte puţin se zideşte cetatea şi cu ocârmuire se face războiul. Nu poate cel neiscusit ca cel iscusit să ţină arcul. Şi nu poate copilul să alerge întocmai ca bărbatul. Dacă vei pune pe copil sarcină mai presus de puterea lui, îl vei vătăma pe el. Şi dacă te vei lenevi a-l certa pe el, va ieşi netrebnic. Aşa se cuvine şi noul începător a se ocârmui cu înţelepciune şi nu cu slavă deşartă a pune peste dânsul greutate, nici a nu lua aminte de sufletul lui. Ci, ca un înţelept, socoteşte cum te-ai supus celui mai mare al tău şi aşa, câte puţin, dă-i lui nevoinţa. Dar nici pentru patima iubirii de argint să sileşti pe frate la lucru, că Dumnezeu este cunoscător de inimi, ci ca cel ce de la Domnul nădăjduieşte a lua răsplătiri, învaţă-l pe el nevoinţele faptelor bune şi petrecerea vieţii celei cinstite.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 113)