Obiectivul părinţilor este să pregătească cea mai potrivită cale pentru ca frumuseţea sufletelor copiilor lor să poată străluci din nou. Sfinţenia este un dar divin, dar omul nu e pasiv, ci trebuie să facă multe eforturi personale. Un prim pas este acela de a-i ajuta pe copii să înveţe să asculte de Dumnezeu; această ascultare derivă în primul rând, în mod cât se poate de firesc, din relaţiile calde şi apropiate pe care le au copiii cu adulţii din viaţa lor. Copiii vor evolua de la starea de ascultare de părinţi, la bucuria de a asculta de Dumnezeu în toate situaţiile de viaţă pe care le vor întâlni.

Într-o situaţie sau alta, fiecare dintre noi s-a simţit uimit sau iritat în faţa comportamentului unor copii care nu ascultă de nimeni. Uneori chiar propriii noştri copii se comportă atât de necivilizat, încât suntem uluiţi şi profund jenanţi. Educaţia trebuie să înceapă din primii ani ai copilăriei. Principalele indicaţii sunt: suprimaţi cu blândeţe, dar şi cu fermitate, orice tendinţă spre răutate sau distrugere; încurajaţi ceea ce este bun şi constructiv; rugaţi-vă tot timpul să aveţi înţelepciunea să discerneţi diferenţa dintre ele.

(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viaţa duhovnicească, Editura Sophia , Bucureşti, 2012, p. 71)