Colindul ca o simplă devenire

Și adormirea ca un rost atins

În primul ceas rămas până-n trezire

Pe acest pisc îndepărtat și nins.

Pretinse evadări dintru menire,

Răsfăț umbrit de zborul necuprins,

Colindul ca o simplă devenire,

Cumplitul ca un foc străin, nestins.

Avem un loc în șleampăta urzire

A negurilor vechi; și ne-am deprins

Cu noutatea ca o amintire,

Cu demnitatea timpului învins –

Colindul ca o simplă devenire.