Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos

Locuri de pelerinaj

Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos

    • Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos
      Foto: Silviu Cluci

      Foto: Silviu Cluci

    • Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos
      Foto: Silviu Cluci

      Foto: Silviu Cluci

    • Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos
      Foto: Silviu Cluci

      Foto: Silviu Cluci

    • Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria – Kareia, Athos
      Foto: Silviu Cluci

      Foto: Silviu Cluci

Puţin mai sus de Kareia, pe drumul ce vine dinspre Dafni, se află o construcție mare și impunătoare, destul de veche; aceasta este Chilia „Înălțarea Domnului” Koukounaria, ce aparține Mănăstirii Iviron.

Chilia a fost ctitorită de monahi ruşi către sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. În 1854, în ziua de prăznuire a Sfântului Eustatie (20 septembrie), în urma unei furtuni, chilia a suferit serioase stricăciuni şi a fost restaurată ulterior. Lucrările s-au încheiat în anul 1872, după cum menţionează inscripția aflată la intrare. În jurul anului 1880, chilia a fost cumpărată de Mănăstirea Iviron cu suma de 900 de lire, devenind astfel aşezământ grecesc.

Bătrânul Bartolomeu Partheniotis

Pentru un timp aici a vieţuit monahul Bartolomeu Partheniotis, născut în 1854 chiar în Sfântul Munte, în regiunea Platanaras de pe teritoriul Mănăstirii Vatoped, într-o vreme în care, din pricina revoltei pornită de revoluționarul Tsamis Karatasos, multe femei din Ierissos, împreună cu copiii, s-au refugiat în Sfântul Munte pentru a scăpa de mânia turcilor. La naştere, mama sa îl promisese Maicii Domnului, astfel că în 1873 Vassilis Partheniótis s-a reîntors la Sfântul Munte pentru a lua schima monahală.

Chilia lui Davilla

Obștea adunată în jurul părintelui Bartolomeu la Chilia „Înălțarea Domnului” avea ca îndeletnicire cultivarea viței de vie, a măslinilor și a alunilor. Viața aici era simplă și destul de aspră.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, obștea pe care Gheronda Bartolomeu o formase a devenit cunoscută sub numele de „Chilia lui Davilla”, datorită ierodiaconului Vasslios Davilla (1892-1979), cel care a trăit mai multe decenii alături de Gheronda Bartolomeu și care nu a ieșit niciodată în lume, iar timp de 40 de ani nu și-a părăsit niciodată chilia sa de la Kareia.

Părintele Bartolomeu şi ierburile aromatice

După moartea părintelui Vasilios (†1979), la chilie au mai rămas ieromonahul Bartolomeu cel Nou și monahul Dionisie. Obștea chiliei a început să desfășoare și alte activități, cultivând camelii și arbuști ornamentali. După cum spun părinții din Kareia, ierodiaconul Bartolomeu găsise o tehnică de înmulțire a cameliei, pe care o punea în practică cu foarte mare succes, încât chilia aproviziona cu camelii nu doar întregul Sfântul Munte, dar şi foarte multe pepiniere din afara Athosului.

După trecerea la Domnul a Părintelui Dionisie (†1993), ieromonahul Bartolomeu a părăsit și el chilia în anul 2001, din pricina bătrâneților, mutându-se la Mănăstirea Iviron, unde putea fi îngrijit așa cum se cuvine. Din nefericire, după plecarea părintelui Bartolomeu chilia a rămas nelocuită timp de patru ani, iar plantația de camelii, care devenise deja o mică pădurice, s-a părăginit.

Părintele Iacov Psaltul

În ultimii ani, la chilie viețuiește părintele Iacov, venit de la Mănăstirea Caracalu. Părintele Iacov slujește ca ieropsalt la biserica Protaton. El a editat șase discuri cu muzică bizantină. De asemenea, părintele Iacov se mai îndeletniceşte cu plantarea și comercializarea ierburilor aromatice: salvie, melisă, cimbrișor, măghiran, ceai-de-munte, rozmarin. În procesul de cultivare, părintele Iacov nu foloseşte pesticide sau alte chimicale. Produsele chiliei pot fi găsite la magazinele din Kareia și Dafni.