Cultura şi spiritualitatea sunt definitorii pentru cetatea moldavă ocrotită de Sfânta Parascheva. La 14 octombrie, de hramul sfintei, întregul oraş este gazda diverselor manifestări culturale, dar mai ales spirituale. Slujbele în so­bor, pelerinajele, sfinţirile sunt momente unice şi mult aşteptate de credincioşi. Ulti­mele hramuri au fost împodobite cu aducerea moaştelor u­nor sfinţi, care au fost aşezate lângă cele ale Sfintei Parascheva. Au fost momente unice şi deosebite, pelerinii având posibilitatea să se închine unor sfinţi despre care au citit sau au auzit. În ultimii ani, a devenit o tradiţie ca, de hra­mul Cuvioasei Parascheva, la Iaşi să fie aduse moaştele câte unui sfânt. Primul care a de­schis drumul spre „comuniu­nea între sfinţi“, în anul 1996, a fost Sfântul Andrei, Aposto­lul Românilor, moaştele aces­tuia fiind aduse din Patmos -Grecia. După patru ani, înanul 2000, au fost aduse de la Livadia - Grecia moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar în 2001 a fost adus Brâul Maicii Domnului, de asemenea din Grecia, de la Volos. Hramul din 2002 a fost binecuvântat prin sosirea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ioan Casian, care au fost adu­se de la Marsilia (Franţa), iar cel din 2003 prin aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic. În 2004, cu prilejul anului oma­gial „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare - 500“, la hramul Cuvioasei a fost adus un frag­ment din Sfânta Cruce, de la Mănăstirea „Panaghia Soumela“ din Mitropolia de Veria - Grecia. Tot de la Veria, de la Catedrala „Sf. Ap. Petru şi Pavel“, în anul 2005, am avut bucuria de a primi spre închinare şi cinstire moaştele Sfântului Pavel, Apostolul Nea­murilor. În anul 2006, peleri­nii s-au putut ruga, alături de Sfânta Parascheva, Sfântului Ierarh Nectarie Taumatur­gul, ale cărui sfinte moaşte au fost aduse din Eghina - Gre­cia. O părticică din moaştele sale a fost dăruită celei mai mari biserici de parohie din ţară, Biserica „Sf. Ierarh Nectarie“, din cartierul ieşean Alexandru cel Bun. Prin ceea ce s-a început în anul 1996 şi s-a dezvoltat de la an la an, putem spune că Sfânta Parascheva de la Iaşi adună sfinţi din întreaga lume în jurul ei, aici, în oraşul plin de biserici.

Hram reînnoit la începutul anilor '90

Sărbătoarea  Sfintei  Parascheva a fost, încă din secolul al XVII-lea, un eveni­ment de anvergură. Slujbele impresionante atrăgeau mii de credincioşi la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, unde se aflau moaştele sfintei, pentru ca din 1888, când moaştele au fost mutate la Mitropolie, sărbătoarea să se desfăşoare aici. În timpul regimului co­munist, sărbătoarea şi-a pierdut din strălucirea de altădată. „La începutul anilor â90, într-o perioadă de mai multă libertate, atunci când Biserica avea posibilitatea de a se adresa prin mass-media credincioşilor, sărbătoarea Sfintei Parascheva a început să aibă strălucirea de altădată. Îndată după 1990, lucru­rile s-au schimbat o dată cu solemna Liturghie şi sărbătoare de la Iaşi, din 1 iulie, a­tunci când a fost instalat noul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în persoana tânărului ierarh Daniel Ciobotea, care venea după o scurtă păstorire ca episcop-vicar la Timişoara. Deodată, în Catedrala mitropolitană au slujit 14 sau 15 ierarhi, lucru mai puţin obişnuit pentru credincioşi, deoarece niciodată la hramul Sfintei Parascheva nu veneau decat 2, 3 cel mult 4 sau 5 ierarhi“, a declarat recent pentru Radio Trinitas, exarhul cultural al Arhiepis­copiei Iaşilor, părintele arhi­mandrit Timotei Aioanei. Mai târziu, când hramul de la Iaşi a fost reîmpodobit cu slujbele de altădată, au sosit aici şi primele relicve sfinte. „În 1992, prima relicvă sfântă sau părticică din lemnul Sfintei Cruci, care venea de la Mănăstirea Xiropotamou, a poposit pentru câteva zile la Iaşi. Chiar dacă nu s-a întâmplat acest lucru la hram,totuşi a fost primul pelerinaj de acest fel care s-a întâmplat după 1990. Odată cu anul 1996, când moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost aduse la Iaşi din Patras, de o delegaţie condusă de Mitropolitul Nicodimos, care a venit la Iaşi de două ori, putem spune că o dată cu acest pelerinaj a început o altă istorie a sărbătorii Sfin­tei Parascheva. Din 2000, pelerinajele au continuat în fiecare an“, a mai spus părintele Timotei Aioanei.

Ne putem închina moaştelor unui arhiepiscop de Constantinopol

Întrucât anul acesta se împlinesc 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a celui mai cunoscut predicator al Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), o părticică din moaştele aces­tuia a sosit, ieri, la Iaşi. Mâ-na stângă a sfântul a fost adusă de o delegaţie de clerici de la Mănăstirea Varlaam, din Complexul monahal Meteora - Grecia, şi a fost aşezată lângă moaştele Sfin­tei Parascheva. Marele ie­rarh, originar din Antiohia Siriei, a fost educat în spirit creştin de mama sa, Antusa, iar din tinereţe a arătat înclinaţii spre studiu. A fost educat în spiritul vremii de Libaniu şi Andragatiu. În 368 s-a călugărit şi a trăit într-o peşteră, iar în 381, e­piscopul Meletie l-a hirotonit diacon. În perioada imediat următoare a scris celebrul tratat „Despre preoţie“, iar în 386, episcopul Flavian l-a hirotonit preot şi i-a încredinţat misiunea de a fi predicator. Încă de pe acum predicile sale devin celebre. În 397, a fost ales arhiepiscop de Constantinopol, de aici înainte pornind o luptă împotriva nelegiuirilor de la Curtea Imperială, a luxului exagerat de acolo, care era în contradicţie cu sărăcia popo­rului. Reformele sale au a­tras invidia celor de la Curte, mai ales a ministrului Eutropiu şi a împărătesei Eutropia. Venirea fraţilor Lungi la Constantinopol, alungaţi de episcopul Teofil din Egipt, a provocat sfârşitul ierarhului. Sinodul de la Stejar din 403a hotărât exilarea lui Ioan. Nici măcar revolta poporului, în urma căreia a fost readus pe scaunul de arhiepiscop, nu a reuşit să-l ţină prea mult la Constantinopol. A fost exilat la Cucuz, sau Arabissos, în Armenia Mică. Apoi, urma să fie dus la Pityus, lângă Ma­rea Neagră, dar a murit pe drum, la Comana, în Pont, pe 14 septembrie 407. Opera sa este foarte valoroasă, iar omiliile sale sunt şi astăzi ac­tuale. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sf. Ioan Gură de Aur ca Sfânt Părinte al Bise­ricii, iar Biserica Romano-Catolică l-a numit „Doctor al Bisericii“. Moaştele sale se află în mai multe biserici ale lumii, printre care şi în România. Astfel, ne putem ruga moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur la: Paraclisul patriarhal - Bucureşti; Mă-năstirea Darvari - Bucureşti; Mănăstirea Secu - judeţul Neamţ; Catedrala episcopală - Slobozia; Mănăstirea Tismana; Mănăstirea Samurcăşeşti etc. În lume găsim părticele din moaştele celui mai important teolog al Bisericii de Răsărit, la Mănăstirea Filoteu - Muntele Athos, unde se află mâna sa dreaptă; la Mănăstirea Vatoped - Mun­tele Athos, unde se află capul Sfântului Ioan Gură de Aur, cu urechea stângă întreagă (ureche la care i-a tâlcuit îngerul sfintele evanghelii şi a rămas neputredă spre mărturie că a fost adevărată tâlcuirea îngerului), la Mănăstirea Varlaam - Meteora, la Ca­pela Imaculatei Concepţiuni, la Basilica „San Pietro“ - Ro­ma etc. (Ştefan MĂRCULEŢ)