Cele trei puteri ale omului
Nu-i de ajuns ca toate să lucreze în unire, ci trebuie încă şi bine cumpănite.
Omului i s-au dat trei mari puteri: raţiunea, voinţa şi simţirea. Nu-i de ajuns ca toate să lucreze în unire, ci trebuie încă şi bine cumpănite. De-i una tare şi prea îndrăzneaţă, ori de-i nevolnică, s-o strunească şi să-i sară celelalte în ajutor. Să fie întotdeauna cu grijă cumpănite. Voinţa să fie cârja minţii şi a simţirii; cu raţiunea adu la ascultare voinţa şi simţirea; şi îmblânzeşte cu simţirea asprimea raţiunii şi a voinţei.
E o treime încă şi în fiinţa sa - după cum se vede din prima epistolă către Tesaloniceni a Sfântului Pavel (5, 23): duh, suflet şi trup. Şi acestea trei, rămânând trei, sunt una, şi de lucrează unul, lucrează toate trei. De păcătuieşte unul, aşadar celelalte două sunt negreşit părtaşe; de lucrează unul ceva mântuitor, sunt aduse la slujire şi celelalte două, iar câştigul e al omului întreg.
(Jean Claude-Larchet, Ține candela inimii aprinsă, Editura Sophia, București, 2007, p. 62)
Hristos Cel Înviat este în mod tainic, Atotputernicul, Cel ce pretutindenea este
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro