Pentru a primi aşa cum se cuvine Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, trebuie îndeplinite anumite cerinţe:

1. Dorinţa de sfinţenie prin împărtăşire. Creştinul să aibă dorinţa vie de se împărtăşi aievea cu Domnul şi de a se sfinţi prin Sfânta Cumenicătură. După cum Mântuitorul a aşteptat mistuit de dor ca să mănânce Paştile cu ucenicii Lui: „Cu dor am dorit să mănânc acest Paşti împreună cu voi...” (Luca 22,15).
2. Pocăinţa, spovedirea şi dezlegarea păcatelor urmată de hotărârea sinceră şi tare că te vei îndrepta şi vei spori în virtuţi şi fapte bune. Fără mărturisire, căinţă şi dezlegare, nu putem fi pregătiţi cu vrednicie pentru Sfânta Împărtăşanie. „Cel ce îşi ascunde păcatele nu propăşeşete, iar ce le mărturiseşte şi se lasă de ele, va fi miluit” (Pilde 28,13).
3. Iertarea şi împăcarea cu aproapele este o cerinţă de căpetenie atât pentru spovedanie, cât şi pentru împărtăşanie. „Dacă îţi aduci darul tău la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău sau pârâşul tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul, în faţa altarului şi mergi şi te împacă cu fratele tău sau cu pârâşul tău, apoi venind adu darul tău” (Matei 5, 23-25).
4. Postirea câteva zile înainte de împărtăşire (dacă se face împărtăşirea în afara posturilor rânduite). Pâinea lui Dumnezeu se cuvine a fi primită într-un trup curat, înfrânat, spălat şi primenit[1].
5. Citirea rugăciunilor pentru Sfânta Împărtăşanie, cu evlavie şi cu smerenie. Se pot adăuga Acatistul Mântuitorului şi al Maicii Domnului.
6. Participarea la Sfânta Liturghie, de la început şi până la sfârşit. Împărtăşirea se face în cadrul Sfintei Liturghii. Numai blonavii şi neputincioşii (infirmii) se cuminică acasă.
7. Apropierea de Sfânta Împărtăşanie trebuie să fie cu credinţă, cu dragoste şi cu frică de Dumnezeu, după chemarea dintre uşile Sfântului Altar rostită de preot: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!”[2]. Apropierea de Sfânta Împărtăşanie cu frică de Dumnezeu, înseamnă cuminecarea cu smerenie, socotind că nu suntem vrednici de un dar atât de mare. Apropierea cu dragoste înseamnă a primi Sfânta Cuminicătură cu toată căldura iubirii, cu mulţumire cu bucurie, din toată inima. Apropierea cu credinţă înseamnă a primi Sfânta Împărtăşanie cu credinţa în prefacere, că pâinea şi vinul din Sfântul Potir sunt cu adevărat Trupul şi sângele Domnului[3].

Sfânta Împărtăşanie este hrana celor vii şi sămânţa învierii celor morţi[4]. La Sfânta Împărtăşanie suntem oaspeţii lui Dumnezeu la nunta şi Cina Fiului Său. Ce vom face dacă aflându-ne la masa Lui, Domnul ne-ar zice: „Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă?...Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară...” (Matei 22,12-13).

(Părintele Virgil Adrian Morărescu)

[1] Părintele Ilarion Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Editura Fundația Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru-Vodă, 2012, p. 219.

[2] Liturghier, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1995, p.170.

[3] Părintele Ilarion Felea, op, cit., pp. 220-221.

[4] Ibidem, p. 222.