Biserica noastră se roagă pentru morţi precum se roagă pentru vii, pentru că morţii nu sunt morţi, ci sunt şi vii, adică, după suflet, trăiesc. Şi, atunci, ne rugăm pentru morţi în nădejdea că Dumnezeu împlineşte cererea noastră pentru binele lor. Cât anume se poate realiza prin rugăciunile noastre nu ştim, dar ştim sigur că, rugându-ne pentru ei, ne facem bine şi nouă înşine.

(Părintele Teofil Părăian, Sfintele Paşti în cultul ortodox, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 41)