Rinichii sunt organe esenţiale pentru viaţă, deoarece asigură eliminarea unor deşeuri metabolice şi menţinerea constantă a concentraţiei unor substanţe în sânge. Aceste funcţii sunt realizate prin nefroni, elementele structurale şi funcţionale ale rinichiului. Nefronii sunt alcătuiţi dintr-un glomerul renal (unde are loc filtrarea sângelui), care se continuă cu diferite tipuri de tubuli renali (prin diferite procese de absorbţie şi secreţie a unor elemente se asigură echilibrul acido-bazic şi hidro-electrolitic al sângelui).

Insuficienţa renală cronică se produce prin reducerea masei funcţionale renale, prin distrugerea unor nefroni, structuri esenţiale ale rinichilor. Consecinţele insuficienţei renale cronice sunt multiple şi deseori grave:

- alterarea filtrării glomerulare, ce conduce la acumularea de deşeuri azotate (uree, creatinină, acid uric, toxine uremice), şi pierderea unor proteine (albumina) din plasmă;

- alterarea funcţiilor tubulare, care duce la perturbarea echilibrului hidro-electrolitic;

- alterarea funcţiilor endocrine ale rinichiului, cu scăderea producţiei de eritropoietină (hormon esenţial pentru formarea globulelor roşii) şi de calcitriol (hormon implicat în metabolismul calciului în oase).

Boala cronică de rinichi (BCR) este definită de prezenţa unei leziuni renale (detectată printr-o excreţie urinară de albumină (mai mare sau egală cu 30 mg/zi) sau prin scăderea funcţiei renale, definită ca o rată de filtrare glomerulară (RFG) < 60 ml/min/1.73m2 pe o durată de 3 luni, indiferent de cauză. Durata de trei luni (documentată) este necesară pentru a deosebi boala cronică de cea acută. Cea mai bună evaluare a funcţiei renale se face prin determinarea RFG, care se estimează pe baza unor formule ce folosesc valoarea creatininei serice.

Leziunile renale asociază la scăderea RFG şi prezenţa altor anomalii (modificări ale sedimentului urinar, alterarea unor constante biologice şi imune, anomalii imagistice). Prezenţa albuminuriei reprezintă dovada lezării renale. Sedimentul urinar poate prezenta modificări, oferind informaţii despre cauzele posibile ale BCR. Anomaliile imagistice aduc şi ele informaţii despre leziunea renală, evaluată prin diferite investigaţii: ultrasonografie, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică, scintigrafie izotopică, angiografie.

Insuficienţa renală cronică este de 2-3 ori mai frecventă la bărbaţi decât la femei. Frecvenţa sa creşte cu vârsta. Prevalenţa BRC în populaţia generală în diverse ţări este situată între 10-20%. În România ea se situează la aproximativ 11,7%. Aproximativ 30% din pacienţii afectaţi de insuficienţa renală cronică se adresează prea târziu nefrologului. În rubrica de săptămâna viitoare vă vom prezenta cauzele care determină boala cronică de rinichi.