Sfântul Iosif Imnograful,

Canoane de rugăciune la Întâiul Mucenic Ștefan

Glasul 1

Cântarea 1

Irmosul:

Odor însuflețit al lui Hristos, slujitorule al tainelor lui Hristos, sfântă afierosire a lui Hristos, începutul tuturor mucenicilor, primește pârga cuvintelor mele, umplând de har mintea mea, ca să te laude pe tine.

Ascultător al dumnezeieștilor cuvinte ale lui Hristos cel întrupat te-ai făcut și venirea Acestuia lămurind-o prin cuvântul și înțelepciunea ta, ai mustrat pe necredincioșii evrei care te-au și ucis pe tine cu cruzime, atotînțelepte Ștefane.

Putere ți s-a dat de sus și har s-a revărsat pe buzele tale ca să grăiești tainele lui Dumnezeu, să săvârșești minuni și semne, Ștefane, pârga mucenicilor, îndemn și ofrandă.

A Născătoarei...

Arătându-Se din tine în asemănarea trupului, Se înfașă în scutece și leagă legăturile tuturor păcatelor, Preanevinovată, și viața o leagă de nestricăciune ca un Bun și Atotputernic. 

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Fiind ales de apostolii cei aleși, ca unul care ești plin de credință și de putere dumnezeiască, înțelepte, ai slujit cu sfințenie trebuințelor sfinților, strigând: „Sfânt ești, Doamne!”

Cu strălucită gură și glas slobod, Te-a propovăduit în mijlocul celor fără de lege, Hristoase, cel ce, prin mâna Ta cea atotputernică, și-a încins cel dintâi cununa mucenicilor, cântând: „Sfânt ești, Doamne!”

A Născătoarei...

Cum te voi înfășa cu scutece, văzându-Te pe Tine prunc, Fiule? Cum Te voi culca în iesle pe Tine, Care ești chemarea din nou a tuturor muritorilor? Cum Te voi hrăni cu lapte pe Tine, Care hrănești toată suflarea?, zicea Preacurata.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

S-a rupt zapisul lui Adam, când ai fost Tu înfășat în scutece și cerul și pământul s-au bucurat când Te-ai născut Tu, Împărate, și Raiul s-a deschis, când Te-ai arătat în Betleem, și peștera s-a arătat palat desfătat al Celui ce a venit în ea.

Când Te-ai născut Tu, singur Împărate, Ți s-a adus Ție, ca o cunună de mult preț înflorită din flori dumnezeiești, luminată și împodobită toată cu desfătate mărgăritare și cu nestemate, Ștefan, întâiul dintre mucenici.

Când ai fost ucis, înțelepte, și ai devenit mai înalt decât cerurile deschise ție, L-ai văzut pe Fiul șezând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cu sfânta Lui mână, ca un orânduitor al luptelor, cununa biruiței, Ștefane.

A Născătoarei...

„Pe Tine Care ai sărăcit de voie, Fiule, Te port ca pe o comoară neprădată, Care ai îmbogățit firea oamenilor cea sărăcită prin cumplita călcare de poruncă de mai înainte”, strigă Maica Plăsmuitorului, ținându-L pe Acesta în brațe, pe care ca pe Născătoarea de Dumnezeu o slăvim.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Și-au astupat urechile prin surzenia minții iudeii cei nebuni și ca niște lei s-au repezit să-l ucidă pe Ștefan cu vicleșug, pe care și ucigându-l cu pietre, l-au trecut la Piatra cea din capul unghiului, tăiată din muntele dumnezeieștii Fecioare.

Fiind plin de puterea lui Dumnezeu, săvârșea minuni Ștefan, tămăduind boli și alungând duhuri necurate. Pentru aceea, evreii din pizmă l-au ucis pe el ca pe Stăpânul, Care cel dintâi a deschis ușa mucenicilor.

Te slăvește Hristos pe tine, cel ce erai judecat cu nedreptate în mijlocul judecătorilor fără de lege. Căci vedeau fața ta luminoasă, Ștefane, ca o față de înger, fiindcă frumusețea cea dinlăuntru se revărsa cu îmbelșugare celor ce priveau din afară.

A Născătoarei...

Magii, cum te-au văzut ținându-L în brațe pe Cel ce ține toate cu mână tare, au adus daruri, strigându-ți, Curată: „De unde ți-a strălucit ție acum, Fecioară, această faimă? Cum te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Cel întrupat mai presus de minte. 

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Car desfătat, trepte și scări la cer suitoare ți s-au făcut ploile de pietre minunate, prin care picurându-ți propriul tău sânge, fericite, ai alergat la Dumnezeu, primind cununile biruinței.

Ieri Făcătorul vieții a intrat cu trupul în peșteră făcându-Se sărac, iar astăzi preasfântul Ștefan, cel ce s-a îmbogățit în harul și luminarea Aceluia, scapă din peștera trupului, ucis de mâinile amăgitorilor.

Cel dintâi dintre luptători care ai intrat în arenă și cel dintâi care le-ai deschis lor ușa muceniciei ai fost pildă și înainte-mergător sfinților care te-au urmat, pentru aceea, noi, credincioșii, știindu-te cel întâi mucenic, te fericim pe tine, Ștefane.

A Născătoarei...

A arătat oarecând steaua magilor pe Soarele cel neapus șezând în peșteră, pe Cel ce a ieșit din norul Fecioarei în chip de negrăit cu trup, luminând pământul cu strălucirea Lui. Pentru aceea, pe aceasta au fericit-o ca Maică a lui Dumnezeu preanevinovată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Îngropat sub pietre, te-ai mutat la Piatra Vieții cea nezdrobită, spălat în chip vădit cu sângiurile tale și împodobit cu cununile neveștejite, purtătorule de cunună al lui Hristos, faima mucenicilor.

Cel dintâi între diaconi strălucind, ai vorbit cu Viața ca cel dintâi tu să fii învrednicit a bea paharul muceniciei. Cea dintâi cunună a nestricăciunii tu ai moștenit-o, Ștefane, începutul tuturor purtătorilor de lupte.

Semne și minuni săvârșind cu dumnezeiască cuviință Ștefan, ca un înger pe pământ a fost cunoscut celor ce priveau, atrăgând popoare la cunoștința cea mântuitoare și cântând: Dumnezeule, binecuvântat ești.

A Născătoarei...

Păstorii cu magii au lăudat cu sfințenie nașterea ta în peștera din Betleem, văzând un prunc șezând, împreună-fără-de-început cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Binecuvântată.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

Văzându-te pe tine ucigașii lui Dumnezeu făcând minuni și semne prin puterea Celui născut în Betleem, s-au pornit împreună să te ucidă (nebunii!). Însă tu, bucurându-te de Dumnezeu, strigai: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Ai fost început vestiților mucenici, văzând cerurile deschise și pe Dumnezeu Cuvântul de un tron stând de-a dreapta Tatălui și întinzându-ți cununa. Către Care ai strigat bucurându-te: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. 

Cunună să aducem toți din flori cuvântătoare purtătorului de cununi, atletului care a biruit toate cursele celui rău și care se bucură de răsplătiri nemuritoare și care cântă cu mucenicii: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. 

A Născătoarei...

Purtând pe Plăsmuitorul în brațele tale spre plăsmuirea din nou a firii zdrobite a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ai strigat: „Fiule al meu, cum te văd pe Tine prunc tânăr, Cela ce ești mai vechi decât toți vecii? Te binecuvântez și cu magii Te slăvesc și cu păstorii pururea Te laud pe Tine”.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Izvorăști noiane de vindecări celor ce au nevoie, dezlegi boli, faci să înceteze neputințele sufletești, pentru aceea, îmbogățindu-ne cu tine ca și cu un doctor al sufletelor și al trupurilor, te fericim pe tine, culmea mucenicilor.

Frumoasă s-a arătat fața ta, Ștefane, când gloata te-a prins în mijlocul iudeilor pe tine care luptai cu tărie lupta Cuvântului. Pentru aceea, bătut fiind atunci cu pietre, răsplăteai cu rugăciuni pe cei ce te loveau amarnic cu pietre.

Să stăm toți în casa Dumnezeului nostru și să-i aducem cu credință coruri dimpreună cu laude ca niște cununi celui dintâi mucenic al lui Hristos, căci la Nașterea lui Hristos a strălucit sărbătoarea mucenicului luminându-ne pe noi.

Pomenirea ta se slăvește la Ziua de Naștere a Soarelui, Ștefane, a Celui ce a ieșit din pântece fecioresc fără de sămânță. Pe Care acum roagă-L să ne lumineze pe noi și să ne izbăveasă din patimi și ispite.

A Născătoarei...

Purtând chipul meu, Cel mai presus de dumnezeire Se naște din femeie ca om în cetatea Betleemului într-o peșteră. Pe Acesta toată făptura Îl mărește cu glasuri fără de tăcere, și noi o fericim pe cea care L-a născut cu vrednicie.