– Sunt unii care nu pot lua hotărârea singuri. Așteaptă să le zici tu: „Hai, du-te!”.

– Păi, nici nu trebuie. Acesta este un uriaș drum pe cont propriu. Când zice: „Mă duc!” și „Nu mă duc!”, înseamnă că nu este bun de mănăstire. Când i-a venit focul, i-a luat inima foc, frige, și fuge încotro îl cheamă.

Un frate a vrut să se ducă la mănăstire. Avea și viață îmbunătățită, avea și avere. A vândut-o, și-a făcut bocceluța și a plecat. Când a ajuns la marginea satului și-a adus aminte că mai are de pus la punct o chestiune. Și s-a întors – a mai stat o bucată de timp.

Vă spun, când te-ai hotărât să te duci la mănăstire, nu te mai uita înapoi! Dracul este în stare să angajeze toată lumea de pe pământ să te întoarcă! Și dacă te-ai dus, face orice ca să te scoată din mănăstire. Așa de mare este monahismul!

Iar și-a făcut bagajul, iar a ajuns la marginea satului și iar a uitat ceva nefăcut acasă. Și s-a întors din nou și, la marginea satului, s-a dezbrăcat în pielea goală, a aruncat totul de pe el, și fugi, și fugi înainte la mănăstire! – Ați văzut dracii! Dumnezeu i-a descoperit starețului ca să deschidă porțile mănăstirii pentru atletul lui Hristos. Starețul aștepta și el să vadă, și când a văzut... Vedeți, se aprinsese inima în el. Deci, nu se poate să vină cineva cu „Mă duc” și „Nu mă duc”. Vă spun, la mănăstire se duce numai dintr-o necesitate sufletească, dintr-o nebunie pentru Hristos. Dacă nu e, încep ispitele mănăstirii și nu rezistă fratele respectiv.

Asta trebuie să urmărească cineva. Pentru că sunt un soi de ispite extraordinare, cărora nu le reziști ușor, ci doar dacă ai plecat cu focul în inimă. Și la mănăstire sunt veniți neformați, needucați, și depinde și de motivul inițial din care au plecat. Nu se merge la mănăstire dintr-o înaltă rațiune – știind că e foarte bine –, ci dintr-o necesitate sufletească.

Foarte mult urăște satana mănăstirile. Numai faptul că stai aici nu-i convine dracului. Aici, fratele sau călugărul se mai adaugă, se îmbunătătește. Ca o găină care stă pe o grămadă de grâu și nu are cum să moară de foame. Mai ciugulește și ea ceva.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 19-20)