Cu onestitate și curaj, măi oameni buni, și cu Dumnezeu. Să ziceți așa: „Doamne, în primul rând acoperă-mă pe mine!“. Pentru că sexualitatea căzută, așa cum o trăim noi astăzi, este o autostradă pentru duhurile rele. Aici e lucrare mare. Și dumneavoastră, în cele mai mici experiențe, v-ați dat seama că nu doar trupul se bate cu noi. Și mai ales la aspectele împotriva firii ale sexualității căzute! Bietul trup e mai degrabă victimă decât călău! De aceea, e nevoie să cerem mereu acoperire: „Doamne, acoperă-mă cu harul Tău!“. Noi suntem acoperiți, dar să mai cerem încă. Apoi, să-L întrebi pe Dumnezeu: „Doamne, Tu chiar îl iubești pe omul ăsta, indiferent ce-ar fi făcut și ce mi-ar spune? Atunci, dacă e așa, vino cu iubirea Ta peste mine și ajută-mă să pot s-ascult și să...“. Și asta și într-o consiliere, cum fac eu. Că lumea m-a văzut pe la televizor, pe la PAX-ul acesta, și mă oprește o doamnă în vârstă la biserică și zice: „Maică, nu mă spovedești și pe mine?“... Când ascultăm pe cineva, să nu fim singuri, ci cu Domnul, și vom avea curaj. Nici să nu iscodim, pentru că au fost situații în care un Părinte a-ntrebat dacă ai făcut cutare lucru și acela zice: „Nu, dar ar fi o idee!“, dar nici să nu-l ajutăm pe om să spună ce se teme să mărturisească... Dar, cel mai important lucru pe care trebuie să-l știm este că duhovnicia se învață direct de la Duhul Sfânt, în Taina aceea trăită în Duh și Adevăr, în împreună lucrare a harului primit prin hirotesie cu harul dăruit de Rugăciunea din timpul Tainei Spovedaniei. Aici, experiența ne învață să nu ne bazăm niciodată pe propria experiență, ci să cerem și să primim mereu și mereu harul lui Dumnezeu pentru fiecare persoană și situație... Într-un fel se văd lucrurile din afară și într-un fel se vor vedea atunci. Și dacă te preocupă lucrul ăsta, vei fi un duhovnic bun.