„Educația copiilor bulgari și a tinerilor reprezintă o miză importantă pentru viitorul națiunii și dezvoltarea cu succes a patriei noastre în noile condiții europene. (...) Noi, episcopii Sfântului Sinod, avem convingerea că studierea religiei în școală, și mai ales a credinței creștine tradiționale ortodoxe, constituie cel mai puternic factor în creșterea și educația morală a copiilor noștri. Nu încetăm astfel să așteptăm reintegrarea și introducerea învățământului religios în școlile de masă bulgare.

Credem cu tărie că educația copiilor [din prezent], este una unilaterală și doar parțială, oferind doar un sistem de cunoștințe despre lumea înconjurătoare, fără a ajuta însă la stabilirea unor criterii spirituale și morale puternice; copiilor li se ofera cunoștințe, fără a fi ajutați să conștientizeze cum anume trebuie să folosească aceste cunoștințe pentru a duce o viață demnă și completă", se arată printre altele în scrisoarea semnată de Preafericirea Sa Neofit, patriarhul Bulgariei.

Istoria recentă a prezenţei religiei în şcolile bulgare stă sub semnul celor peste 50 de ani de propagandă anti-religioasă a regimului dictatorial comunist instalat în 1946. Chiar după schimbările politice din 1989, a mai fost nevoie de aproape un deceniu pentru reintroducerea religiei în programa şcolară.

În 1997, au fost introduse ore de Religie pentru ciclul primar (7-11 ani), urmând ca în anul următor să fie extinse şi la ciclul gimnazial (12-16 ani). Abia în 2003, religia a revenit şi în licee (17-21 ani), printr-o decizie a Ministrului Educaţiei.

În prezent, Religia este obiect opţional, având alocată în programă câte o oră pe săptămână. Există însă o slabă participare la acest curs. Programa este axată pe cunoaşterea învăţăturii Bisericii Ortodoxe, existând însă şi capitole asupra celorlalte confesiuni creştine, precum şi a credinţelor necreştine.