La moartea lui Ștefan Vodă

Poezii

La moartea lui Ștefan Vodă

    • La moartea lui Ștefan Vodă
      La moartea lui Ștefan Vodă

      La moartea lui Ștefan Vodă

Și plecându-ne cu lacrimi în rugăciune,

Să-l implorăm pe domnul Ștefan cel Sfânt:

„Ascultă-ne, doamne-ale noastre suspine,

Așa cum făceai când erai pe pământ!”

Din Cetatea Sucevei o veste-a zburat,

Cu aripi de doliu, în țara întreagă:

Ștefan Vodă cel Sfânt, din viaț-a-ncetat,

Și toată Moldova și-a pus haină neagră!

 

Vuiește Moldova de clopote-n cor,

Cu glasuri de jale, cu lacrimi în glas,

Și-n hohote plânge întregul popor,

Căci Țara Moldovei, orfan-a rămas!

 

Plâng sute de buciume cu glasul prelung,

De zimbri, de bouri, de păduri bucovine,

Iar tulnice-n Vrancea suspină și plâng,

Vestind că pe veci plecat-ai, Stăpâne!

 

Oșteni ce-n luptă au fost ne-nfricați

Și poartă răni vechi în trupuri bătrâne,

În hohote plâng, cu genunchii plecați:

„Ai cui fi-vom oare, de-acuma, Stăpâne?

 

Și cine la luptă pe noi ne va duce,

Așa cum tu, Doamne, ne-ai dus zeci de ani,

În mâini având paloșul și Sfânta Cruce,

Când spaimă de moarte sădeai în dușmani?”

 

Plâng tineri feciori, ce-abia așteptau

Să meargă la luptă, cu tine în frunte,

Și trupul și brațele își oțeleau,

Păgânele lifte voind să le-nfrunte.

 

Cu pruncii în brațe, plâng tinere mame,

Strângându-i cu lacrimi de jale la sâni,

Și spun suspinând: „De-ai plecat tu, Doamne,

Cine-o să-i scape de-acum de păgâni?”

 

Plâng codrii și apele, văile plâng

Și țara întreagă e numai suspine,

De jale, durere, toți inima-și frâng:

„Cui oare ne lași, de-acuma, Stăpâne?”

 

În vuiet de clopote-ntregul popor

Spre Putna-l conduc pe-al Moldovei părinte;

În frunte se află arhierescul sobor,

Spre cer înălțându-și ruga fierbinte!

 

Sub lespezi își doarme somnul cuminte

Măritul domn Ștefan cel binecredincios,

Apărătorul credinței noastre sfinte,

Smerit, rugător, iubitor de Hristos!

 

Să mergem la Putna, să vedem la mormânt

O candelă nestinsă de cinci sute de ani,

Ce arde ca inima voievodului sfânt,

Când Țara Moldovei apăra de dușmani.

 

Și plecându-ne cu lacrimi în rugăciune,

Să-l implorăm pe domnul Ștefan cel Sfânt:

„Ascultă-ne, doamne-ale noastre suspine,

Așa cum făceai când erai pe pământ!

 

Și mijlocind la Domnul pentru al tău popor

Din ceruri, unde astăzi petreci printre sfinți,

Roagă-L să ne păzească de cei care vor

Să ne schimbe credința ce-avem din părinți!

 

Nu-ngădui Doamne, a fi pustiit

Pământul plin de sfinți al patriei tale,

Pe care tu prin jertfe l-ai împodobit

Cu sfinte mănăstiri și sfinte altare!

 

Mărite Ștefane, voievod al dreptății,

Cel care prin Cruce-ai purtat biruință,

Fii iarăși atletul creștinătății

Și apără a Europei credință!”

 

(Sofia Timofte, Închină-te, copile!, volumul VII, Editura Pim, Iași, 2013, pp. 48-51)