Procesul de îmbătrânire aduce cu sine schimbări fizice și sociale inevitabile și poate declanșa nevoi fizice și emoționale, pe care persoana nu le simțea până la momentul respectiv (de exemplu nevoia de siguranță). 

Pierderea capacității de a avea grijă de propria persoană, de a fi autonomi, este frecvent asociată cu un sentiment de teamă, de nesiguranță. Cu atât mai mult cu cât intervin și afecțiuni adesea cronice, care limitează activitățile la modul concret. 

Ce poate face o persoană vârstnică pentru a se simți mai puțin vulnerabilă?

În primul rând să lupte să-și păstreze autonomia. Cel mai important lucru este să rămânem activi, să evităm izolarea și să ne simțim utili. Relațiile cu ceilalți sunt un factor cheie în procesul de îmbătrânire și pot întârzia pierderea autonomiei. Dar cel mai important lucru este ca persoana vârstnică să își dorească să rămână autonomă și activă, să-și dorească să mențină legăturile sociale cu cei din familie, cu foștii colegi de muncă, cu vecinii. 

Ce sfaturi le dați oamenilor în vârstă pentru a-și păstra autonomia? 

Rămâneți activi. Ieșiți din casă, plimbați-vă prin locurile dragi, vizitați muzeele, mergeți la teatru, socializați, ieșiți în parc, pe o bancă, admirați natura, mâncați o înghețată, încercați să vă lărgiți centrul de interese, căutând să vă stimulați mintea (citind, învățând orice informație nouă sau exersând un domeniu nou, chiar și o limbă străină, aprofundând un domeniu anume chiar dacă este doar la nivel de hobby – îngrijirea florilor, grădinărit, lucru manual, fotografie, inclusiv utilizarea telefonului pentru a vă face viața mai ușoară), socializați cu persoane cu interese similare. Antrenați-vă și stimulați-vă atenția prin lectură. Dacă urmăriți ceva la știri sau vreun film, luați o pauză doar pentru a rezuma cu cuvintele dvs. ceea ce ați urmărit sau aflat nou. Acest lucru stimulează foarte mult capacitatea de concentrare și de rememorare. Dacă aveți nepoței de vârstă mică, faceți activități de învățare împreună cu ei, potriviți piese de puzzle, citiți cu voce tare, citiți pe roluri, luați-vă în serios așa cum și ei vă iau în serios în rolul dvs. de bunică sau bunic.

Activitatea fizică – ce rol joacă la bătrânețe? Este importantă?

O activitate fizică regulată este chiar ceea ce avem nevoie pentru a ne păstra masa musculară și pentru a rămâne în formă. Poate nu toată lumea are lejeritatea de a face sport, dar o plimbare ușoară, zilnic, nu ar trebui să lipsească nimănui. Mici exerciții de gimnastică se pot face și în casă, atunci când vremea nu vă permite să ieșiți și acest lucru, practicat constant, vă poate schimba în bine starea de spirit.

Sunt mulți bătrâni, mai ales doamne, care fac voluntariat. Cum ajută acesta?

Oferiți din timpul și experiența acumulată. Faceți voluntariat. Nu doar cei mai tineri au nevoie de activitatea de voluntariat. De multe ori experiența de viață sau profesională a unei persoane vârstnice reprezintă un dar de mare preț. Nicio carte nu te poate învăța în felul în care o poate face un om, printr-o împărtășire directă a experienței sale. A fi disponibil pentru a da și celorlalți din experiența acumulată este un gest de mare generozitate care oferă sentimentul de a fi de folos, sentiment pe care îl pierdem atunci când încheiem activitatea profesională. Oferiți-vă ajutorul, în familie în primul rând, în biserică, în parohie, în bloc. Lăsați să se știe că sunteți o persoană disponibilă să ajutați și poate că vor îndrăzni și cei mai tineri să vă ceară ajutorul. 

Spuneați mai devreme că e bine să învețe să folosească telefonul. Este importantă tehnologia pentru un bătrân?

Țineți pasul cu tehnologia. Secretul este să nu vă frustrați când constatați că telefonul smart sau tableta încep să prezinte secrete. Nu vă comparați cu nepoții „nativi digital”, ci fiți mândru că încă puteți învăța ceva nou. Nu vă refuzați posibilitatea de a învăța cum să trimiteți mesaje scrise, mesaje vocale, de a copia și lipi un text într-un mesaj, de a folosi hărțile, de a chema un taxi la nevoie din aplicație. Aparent nesemnificative, pentru un vârstnic, acestea sunt detalii care pot face diferența între pericol și siguranță.  În plus, puteți comunica mult mai ușor cu nepoții, copiii, foștii colegi, rudele, îi puteți vedea apelându-i „pe video”.

Este foarte important să fim și noi, nu doar bătrânii, înconjurați de oameni. Bătrânețea va fi mai ușoară așa, nu?

Rămâneți înconjurați de oameni. Împărtășiți din povestea vieții dvs. Nu mai refuzați participarea la evenimentele de familie, motivându-vă obiectiv sau nu, că nu sunteți pregătit, nu aveți bani, nu sunteți frumos îmbrăcat. Sunteți și veți rămâne parte din familie și ceilalți au nevoie în continuare de dvs. Ocupați-vă de nepoți, chemați-i constant la dvs., mergeți cu ei în parc, la plimbare, fie că este vacanță, fie că este o zi obișnuită a săptămânii. Implicați-vă fizic, prin prezență în primul rând. Fiți în relații bune cu vecinii, cu prietenii. Împărtășiți din povestea vieții dvs., faceți un album cu fotografii și cu povestea lor, notați-vă amintirile sau ceea ce știți despre neamul dvs., faceți-vă arborele genealogic, nu doar cu nume și date, ci și cu detalii legate de persoana respectivă, așa cum i-ați cunoscut dvs. Nici nu știți ce dar binecuvântat poate fi pentru cineva mai tânăr din familie să primească această moștenire care îl privește și pe el. 

Dacă un bătrân rămâne singur, un animal de companie îl poate ajuta să aibă o bătrânețe mai frumoasă?

Adoptați un animal de companie. A îngriji un animal de companie (câine, pisică, pasăre etc) reduce mult sentimentul de izolare al vârstnicilor și oferă sentimentul de a fi utili și doriți de cineva. Uneori subestimăm legătura care se creează între un om și animalul pe care îl îngrijește, luăm chiar în derâdere această legătură – „un copil nu e în stare să îngrijească, dar stă cu mâța-n brațe....”, nefiind totuși capabili să oferim acelei persoane pe care o judecăm, compania pe care o oferă animalul de care s-a atașat. Beneficiile acestei legături sunt extraordinare pentru un om care are tendința de a se izola, care se simte neînțeles, pentru că vrând/nevrând cățelul, de exemplu, are nevoie să fie scos afară, pisica ne provoacă să-i vorbim sau să-i dăm atenție și în felul acesta firul gândurilor negative se întrerupe pentru că un alt suflet spune „sunt aici, am nevoie de tine”. 

Multe persoane spun că la bătrânețe vor călători, că atunci vor avea timp. Acum este timp, dar poate unii nu se mai simt în stare sau poate nu își permit. Îi sfătuiți totuși să plece în călătorii?

Călătoriți! A merge într-un pelerinaj, de exemplu, sau a merge într-o stațiune de tratament sunt opțiuni care ne stimulează să ne apropiem și de alte persoane. Atât cât vă permite bugetul, mergeți în excursii, vizitați orașe noi, mergeți la mănăstiri, mergeți în diferite stațiuni balneoclimaterice, la tratament, încercați să rămâneți în legătură cu persoanele cu care faceți cunoștință cu prilejul acestor călătorii, lărgiți rețeaua de persoane pe care le cunoașteți. 

Ocupați-vă timpul! Câte lucruri nu ați dorit să faceți când erați în activitate, dar nu aveați timp? Toate proiectele acelea începute și neterminate, le mai țineți minte? Toate planurile de a face și a drege, de a vă ocupa de atât de multe lucruri, dacă ați avea timp… Acum a venit vremea lor. 

Spre final de discuție, ne vobiți puțin și de legătura dintre Dumnezeu, religie și omul în vârstă? Ce îi sfătuiți?

Cultivați latura spirituală a vieții. Sunt atât de multe cercetări deja care vorbesc despre legătura dintre rugăciune, spiritualitate, mersul la biserică și felul în care ne raportăm la boală, la sentimentul de neputință, la emoțiile negative complexe precum depresia și anxietatea. Toate arată că relația cu Dumnezeu, materializată prin rugăciune, ne ajută să nu ne mai simțim atât de singuri și de lipsiți de control asupra vieții noastre. 

Cu cât ne păstrăm capacitatea de autonomie mai mult timp, cu atât viața este mai ușor de gestionat, și cu cele bune și cu cele mai puțin bune, inerente vârstei. 

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271, 0730 230 030, 0745 375 427 (mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=gGg_x4KsMVQ

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Arhiepsicopiei Iașilor: https://www.facebook.com/providenta/