Iubirea este cea care dă sens vieţii omului în lume. Ea îi motivează activitatea, îi entuziasmează sentimentele, îl umanizează şi îi înfrumuseţează sufletul. Lipsită de iubire, existenţa umană ar fi de o platitudine înspăimântătoare şi de o tristeţe înfricoşătoare. În faţa unei iubiri sincere, chiar şi cele mai dure suflete se înmoaie, se umanizează. Sub razele ei ocrotitoare, toate par mai frumoase şi mai luminoase. Chiar şi lucrurile neînsufleţite par a prinde viaţă şi a trăi deplin.

Câţi oare dintre tineri mai ştiu că punerea cununiilor pe capete îi face asemănători, în demnitate şi cinste, cu împăraţii şi regii de altădată?

În ciuda și împotriva tuturor convulsiilor lumii moderne și a rănilor familiei contemporane, credința și spiritualitatea ortodoxă apără frumusețile și propovăduiește multitudinea de binecuvântări pe care căsnicia și căminul creștin le împărtășesc ființei umane.

Este lesne de observat pentru un ochi duhovnicesc fin faptul că trăim într-o lume tot mai frământată și mai agitată, cu probleme tot mai numeroase și mai adânci. Iar multe din aceste neliniști și nemulțumiri izvorăsc din dorința omului contemporan de a dobândi și a stăpâni cât mai mult și cât mai multe, de a avea și poseda mereu ceva în plus, într-o exprimare concisă - setea sa de mai înalt și mai larg.

Sufletul uman este o enigmă, un mister negrăit și nu doar pentru cei din afara lui, ci chiar pentru omul însuși. Atunci când este sufletul sănătos, omul urcă spre Dumnezeu, pe calea faptelor bune, și comunică, prin intermediul rugăciunii, cu El. Aceasta este starea firească, normală, de sănătate a sa. Însă nu puține sunt cazurile în care sufletul este bolnav.

Statisticile actuale vorbesc despre o reală criză a familiei. La nivelul Uniunii Europene, la fiecare 30 de secunde, se pronunță un divorț, iar la fiecare 27 de secunde se face un avort. În prezent, doar una din familiile care se mai întemeiază în spațiul european, și așa cu multă greutate și la vârste târzii, mai dă naștere la copii. Tocmai din această cauză se vorbește despre o reală „iarnă demografică“ și despre Europa ca despre un continent îmbătrânit, în care numărul persoanelor în vârstă depășește net pe cel al adolescenților.