La 1717, în luna mai, sătenii din Horodnic de Jos, o asezare din apropierea Radautilor Sucevei, intrau pentru prima dată în bisericuţa de lemn de larice, ca să înalţe către Dumnezeu rugi de mulţumire. Azi, micul lăcaş stă mărturie dreaptă a unui timp în care exista răgaz, răbdare, migală şi o credinţă neştirbită.

În documentarul de astăzi, dedicat lăcaşurilor de lemn de pe cuprinsul Moldovei, vă invit să facem, împreună, o incursiune în ţinuturile Sucevei, pentru a descoperi şi aici bisericuţele ce-au adunat, de veacuri, între bârnele groase de stejar, rugăciuni şi speranţe, temeri şi îndoieli, sărbători şi bucurii, istorii şi taine ale bucovinenilor.

Sărbătoarea cunoscută sub denumirea de Paştile blajinilor are rădăcini vechi în tradiţia creştinilor ortodocşi români şi se sărbătoreşte în fiecare an lunea, la o săptămână după Paşti.

În Bucovina, în Duminica Floriilor, la Moldoviţa, s-a încheiat seria de evenimente închinate oului - simbol pascal, printr-un moment cultural de ţinută - cea de-a şasea ediţie a Festivalului ouălor încondeiate. „Ne bucurăm că am reuşit să organizăm festivalul şi în acest an, în ciuda greutăţilor. Avem nişte tradiţii unicat în lume şi noi suntem datori să le transmitem generaţiilor următoare, pentru ca cei mai tineri, la rândul lor, să le transmită mai departe“, ne-a declarat primarul Traian Iliesi.

La Iaşi, Paştile, marea sărbătoare a primăverii şi-a oamenilor, dă semne că se apropie. Deloc întâmplător, la acest sfârşit de săptămână, oraşul găzduieşte un târg al ouălor încondeiate, devenit deja tradiţional. Meşterii bucovineni, vestiţi pentru felul în care au păstrat acest meşteşug de sute de ani, au venit să ne arate şi nouă ce înseamnă dragostea pentru tradiţie, pasiunea pentru frumos şi credinţa nestrămutată.

„Domniţo, azi  am o poveste trăsnet! Să vedeţi ce-am descoperit…“ Aşa începea aproape fiecare întâlnire, în redacţia de la „Lumina“, cu domnul Mitican. Din graiul lui molcom, ce rostogolea cuvinte fermecate, pline de seva altui veac, Iaşul de odinioară ni se înfăţişa aievea, fabulos şi tainic. O lume după care te făcea să tânjeşti, chiar dacă n-o cunoscuseşi decât din teribilele lui poveşti. Harul şi patima nebună pentru istoria oraşului pe care l-a iubit o viaţă îl vor face nemuritor pe Ion Mitican