Mi-a părut rău că n-am luat parte și eu la trecuta adunare a voastră, dar m-am bucurat că v-ați îndestulat acolo dintr-o prea-bogată masă. Cel ce poartă jugul cu mine a tăiat brazdă proaspătă, a aruncat sămînță în vorbirea sa îmbelșugată și cu multă grijă a lucrat asupra sufletelor voastre. Ați văzut curățenia vorbei, ați ascultat cuvîntarea bine întocmită, v-ați adăpat din apa care țîșnește către viața veșnică, ați văzut izvor care aruncă rîuri de aur curat.
Se zice că este un rîu care aduce locuitorilor dinprejurul lui nisip de aur; nu că firea apelor lui ar produce aur, ci pentru că izvoarele rîului iau naștere din munții metalici, prin care curgînd și răpind nisip de aur, el se face comoară pentru locuitori, dîndu-le o bogăție neașteptată. Asemenea cu acest rîu, învățătorul care v-a vorbit de curînd, trecînd prin minele Sfintelor Scripturi, a luat de acolo învățături mult mai prețioase decît aurul și le-a împărțit sufletelor voastre. Și știu că ale mele vor părea astăzi mult mai sărace: căci acela care se bucură întotdeauna de o masă săracă, dacă i se întîmplă una mai îmbelșugată, cînd se întoarce iarăși la a lui, îi vede cu mult mai bine sărăcia. Cu toate acestea, nu mă voi da îndărăt de la datoria mea. Voi știți, căci ați învățat de la Pavel, și să mîncați, și să răbdați, și să aveți belșug, și să duceți lipsă de orice, și să lăudați bogăția, și să nu disprețuiți pe săraci (Filip 4:I2). Și, după cum iubitorii de vin și de băutură laudă vinul bun fără a disprețui pe cel slab, tot așa și voi, bucurîndu-vă pentru ascultarea cuvintelor dumnezeiești, primiți pe prea-învățați voștri dascăli, dar și celor mai puțin îndemînateci le dați ascultare încordată. Adevărat, oamenii îmbuibați se îngrețoșază chiar dacă se așează la o masă bogată; din contra, cei care flămînzesc și însetoșează aleargă cu mare poftă și la o masă săracă.
Și, că nu este lingușire în cuvintele mele, ați văzut bine de tot în cuvîntarea ținută acum de curînd. Fiindcă am vorbit mult despre căsătorie, arătîndu-vă că este adevărată prea-curvie să-ți depărtezi femeia sau să iei pe una alungată, cîtă vreme trăiește bărbatul cel dintîi. Și vă aminteam legea lui Hristos, care zice: Cine va lăsa pe femeia sa, afară de pricină de prea-curvie, o face să săvîrșească prea-curvie; iar cine va lua pe cea lăsată săvîrșește prea-curvie (Matei 5:32). Și am văzut [atunci] pe multe plecîndu-și capul, lovindu-se peste față și neputîndu-și nici măcar să-și ridice privirea. Ei bine, atunci, ridicîndu-mi ochii spre cer am zis: Bine cuvîntat este Dumnezeu, pentru că glasul meu nu izbește urechi moarte, ci cuvintele mele pătrund cu multă greutate în inimile ascultătorilor.
Bine ar fi să nu greșim deloc, dar nu este puțin lucru pentru mîntuire să suferi greu după păcat, să recunoști greșeala sufletului tău și să-ți mustri cugetul cu multă tărie; o astfel de căință este o parte de îndreptățire și te povățuiește pe drumul nepăcătuirii. De aceea se bucură Pavel cînd îi întristează pe cei păcătoși, nu pentru că i-a întristat, ci pentru că prin întristare i-a îndreptat. Acum mă bucur nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință; căci întristarea care este după Dumnezeu lucrează pocăință spre mîntuire fără de căință (2 Corinteni 7:9, 10). Deci, fie că v-ați îndurera de păcatele voastre, fie de ale altora, sînteți vrednici de nenumărate laude. Cînd cineva se întristează pentru păcatele altora, arată simțire apostolică și urmează pe Fericitul care zice: Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se smintește și eu să nu ard? (2 Corinteni 11:29). Iar acela care se căiește mult pentru păcatele sale a stins pedeapsa hotărîtă pentru cele făptuite și prin această durere s-a făcut mai tare pentru viitor. De aceea - cînd v-am văzut cu capul plecat, gemînd și lovindu-vă fața - și eu m-am bucurat, gîndindu-mă la rodul cel mult al acestei suferințe. Pentru aceea, și astăzi vă voi vorbi despre același lucru, încît cei ce ar voi să se căsătorească să se gîndească mult la cea ce fac. În adevăr, dacă atunci cînd avem să cumpărăm o casă, sau robi, ne interesăm mult de stăpînii dinainte, ne îngrijim de starea caselor, de înfățișarea trupului și de caracterul sufletului [robilor], cu atît mai mult trebuie să arătăm multă băgare de seamă cînd e vorba de ales o femeie. Casa, dacă este rea, poți să o vinzi iarăși, și tot așa poți să înapoiezi vînzătorului robul găsit