După primirea tradiţională cu pâine şi cu sare a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, a urmat slujba de târnosire. Locaşul de cult a fost sfinţit prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir, iar sfânta masă din altar a fost târnosită, împodobită şi pregătită pentru slujbele cultului divin. La slujba de târnosire, urmată de slujba Sfintei Liturghii, săvârşită pe o frumoasă scenă îmbodobită, au luat parte în jur de 2000 de credincioşi, care au stat şi la rând pentru a trece prin Sfântul Altar. Din sobor au făcut parte și părintele prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, pr. Lucian Leonte, protoiereul Protopopiatului Botoșani, pr. prof. dr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox Botoșani. La eveniment au participat şi membri ai autorităţilor judeţene şi locale.

„Starea sufletului fără Dumnezeu nu este o stare firească”

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, IPS Părinte Mitropolit Teofan a explicat pericopa evanghelică a zilei, subliniind ce urmări dramatice are alungarea Mântuitorului Hristos din sufletele noastre: „De multe ori Îl alungăm pe Hristos din viețile noastre pentru că ne gândim prea mult la liniştea și bunurile pământești, la lucrurile care satisfac plăcerile noastre. Preferăm să fim fără de Hristos, dar împreună cu toate aceste plăceri vinovate ale noastre. Dacă privim la nivelul societăţii, observăm că Hristos Domnul este din ce în ce mai mult alungat. Nu îşi găseşte locul în inimile, în ţările şi în continentele noastre. Dumnezeu însă cel mai mult iubeşte libertatea omului. Și dacă omul îl alungă, Dumnezeu pleacă. Odată însă ce Dumnezeu pleacă, locul Său este luat de puterile întunericului, care încep să domine din ce în ce mai mult sufletele noastre și sufletele copiilor noştri. Sufletul omului, prin firea sa, este făcut să Îl aibă pe Dumnezeu în el, să se hrănească şi să se adape din Dumnezeu; starea sufletului fără Dumnezeu nu este o stare firească. De ce? Pentru că în locul lui Hristos vin puterile întunericului, precum în cei doi demonizaţi din Evanghelia zilei. Sufletul omului este chemat să fie plin de Dumnezeu, plin de Împărăţia Cerurilor, încă din această lume. De aceea zidim biserici, ca ele să fie aşezate si împrăştiate pe fața pământului și să-i aducă aminte omului să este făcut pentru Dumnezeu, nu pentru demoni, că este făcut să se bucure în familia lui, în ţara lui și în contextul în care trăieşte, bucurie care devine plină de conţinut numai dacă îl are și pe Hristos în mijlocul ei. Iubiţi credincioşi, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu plece de la noi, să aibă răbdare, să nu se grăbească să se lase alungat şi să încerce să ne sensibilizeze sufletul, uneori printr-un cuvânt, alteori printr-o biserică, alteori printr-o icoană, alteori printr-o faptă bună. Să îl rugăm pe Hristos Domnul să rămână lângă noi, căci fără El suntem pradă fiarelor întunericului, fiarelor din noi şi fiarelor dintre noi".

În cadrul slujbei arhierești, tânărul diacon Mancaș Andrei Costin a fost hirotonit întru preot de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pe seama Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Ivancăuți, comuna Păltiniș, Protopopiatul Darabani.

„Meritul pentru ceea ce s-a făcut aparţine în primul rând credincioşilor”

În momentul împărtășirii credincioșilor, părintele protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfințire, după care părintele paroh Zaiț Radu Constantin a vorbit despre faptul că enoriașii dau frumusețe bisericii, prin prezența lor la sfintele slujbe:„Oricât de frumoasă ar fi o biserică, frumuseţea ei se împlineşte numai atunci când ea este plină de credincioşi. Meritul pentru ceea ce s-a făcut, pentru această biserică şi pentru toate lucrurile care s-au făcut aici, aparţine în primul rând credincioşilor, pentru că este biserica credincioşilor. De multe ori a fost prea frig, alteori prea cald. Privind în urmă, îmi amintesc cum slujeam, stând în Sfântul Altar, iar mulţi dintre credincioşii prezenţi stăteau afară şi iarnă şi vară, şi pe ploaie şi pe vânt, şi cu toate acestea reveneau slujbă după slujbă. Acest lucru m-a făcut să înţeleg că era absolut necesară o biserică nouă în acest locÎi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem până aici. Îi mulţumesc Sfântului Ioan Iacob Hozevitul pentru că m-a chemat aici şi mi-a dat o sarcină pe care aproape am dus-o la capăt. Mai avem multe de făcut, dar de acum vom lucra mai mult la biserica din sufletul credincioşilor”.

La sfârşit, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Zaiț Radu Constantin întru iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bederniţa şi brâul roşu. De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a felicitat atât pe părinte, cât şi pe enoriaşi, pentru felul în care au ştiut să-şi construiască şi să-şi împodobească biserica, oferind distincţie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la ridicarea locaşului de cult.

Construită în doar cinci ani

Biserica „Sfântul Ioan Iacob” a funcţionat mai întâi ca o capelă în care se oficiau doar  slujbele de pomenire a celor trecuți la Domnul. În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren şi au înfiinţat aici un cimitir. În anul 1927, se construieşte în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse, destinată slujbelor de parastase şi de înmormântare. Având hramul iniţial Ziua Crucii, actuala biserică a suferit unele modificări, întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioşii, care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulţi.În anul 1998, un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie şi ajutor de la alţi câţiva creştini din zonă, reconstruieşte capela, dându-i dimensiuni mai mari. În acelaşi an, zona este declarată de către Protopopiatul Botoşani parohie cu hramul „Ziua Crucii” (14 septembrie). În anul 1999, luna ianuarie, vine prin transfer preotul Ioan Iordache care, până în septembrie acelaşi an, împreună cu noii credincioşi, finalizează lucrările de restaurare şi pictura interioară a bisericii. Pictorii au fost pr. Marian Petrovici şi Iuliana Frânţescu. De asemenea, tot atunci s-a realizat şi clopotniţa din lemn, care se află la intrarea în cimitir. Pe 23 iulie 2000, are loc slujba de târnosire a sfântului locaş de către Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Pe 1 august 2010 este numit paroh părintele Zaiţ Radu Constantin, profesor şi spiritual  la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Gheorghe” din Botoşani, care a reuşit în numai cinci ani să construiască o biserică nouă în locul fostei bisericuţe din lemn.