Programul liturgic a început cu oficierea slujbei Aghezmei mici şi a Utreniei. În continuare, preotul paroh al comunității din Gorbăneșt – pr. Corneluş Aniţulesei, alături de oficialităţi şi localnici, l-au întâmpinat la poarta locașului de cult pe IPS Părinte Mitropolit Teofan, după care a debutat slujba de sfințire a Bisericii „Sfinții Voievozi”. Târnosirea locașului de cult a fost succedată de oficierea Sfintei Liturghii arhierești pe o scenă special amenajată.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a explicat pericopa evanghelică a zilei, vorbind despre puterea iertării: „Capacitatea de a ierta este o mare taină. Cel care iartă este un om puternic; slab este cel care nu iartă. Cel care iartă este un om liber; cel care nu iartă este un sclav, parcă înlănțuit de o frânghie de cel care l-a jignit sau l-a rănit. Cel care nu iartă nu are libertate, fiind urmărit tot timpul de dorința răzbunării, pentru a plăti cu aceeași monedă sau mult mai aspru pe cel care l-a supărat într-un anumit moment al vieții. Putem spune că acela care are capacitatea de a ierta se aseamănă cu Dumnezeu, Cel care iartă atât de mult. Cel care nu iartă în schimb, parcă este cuprins de puterea întunericului, pentru că inima și mintea sa sunt întunecate și nu au posibilitatea să împlinească legea Domnului, spărgând lanțul urii și al dorinței de răzbunare”.

La finalul Sfintei Liturghii, în momentul împărtăşirii credincioşilor, pr. protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfinţire, după care pr. Corneluş Aniţulesei, parohul bisericii din Gorbănești, a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a mulțumit ctitorilor, subliniind ajutorul primit de la Sfinții Arhangheli și de la Bunul Dumnezeu de-a lungul lucrărilor. Drept răsplată pentru eforturile făcute, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Corneluş Aniţulesei întru iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bederniţa şi brâul roşu. Totodată, Înaltpreasfinţia Sa a mulțumit enoriașilor și ctitorilor, oferind distincţie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la ridicarea și pictarea lăcaşului de cult.

Potrivit tradiţiei, credincioşii prezenţi la slujbă s-au putut închina în Sfântul Altar.