Discuţii de suflet la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Flămânzi
Probabil că mulţi dintre noi ne punem întrebarea „dacă suntem vii?“ sau „prin ce suntem vii?“. Şi, la fel de probabil, răspunsurile multora dintre noi vor veni din exterior, prin raportare la simţuri şi la senzorial. Un răspuns am căutat şi eu, mai ales când am văzut afişul care anunţa o conferinţă pentru şi cu tineri la finele săptămânii trecute la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Flămânzi. Titlul chiar a stârnit interes: „Prin ce este viu omul?“
Părintele Cleopa Străchinaru de la Mănăstirea Cozancea a dorit să ne dezvăluie o parte din taina acestei frământări, pentru a nu cădea în capcana plăcerii, care doar ne face să credem că „trăim“.
Când am intrat în sala unde părintele urma să ne vorbească, un grup numeros de liceeni, aproape 100, împreună cu cei doi părinţi: părintele Cleopa Străchinaru şi părintele Marius Pîjîn, cel din urmă fiind coordonatorul filialei Ator Flămânzi, rosteau cuvintele „Precum în cer aşa şi pe pământ“ din Rugăcinea Domnească, care a deschis această seară, parcă venită ca un dar.... din cer pe pământ. Încă din acest moment au început să se releveze răspunsurile la întrebările noastre.
Cum literatura şi cinematografia rusească folosesc drept inspiraţie şi învăţătura lui Dumnezeu, cea mai bună metodă de a deschide subiectul discuţiei a fost aceea de a viziona un scurt filmuleţ care, într-o manieră concepută pentru înţelegerea celor de vârsta noastră, a adresat trei întrebări: „Ce trebuie să cunoaştem la celălalt?“, „Ce nu trebuie să cunoaştem?“ şi „Cum să fim vii?“. Filmul, inspirat din Lev Tolstoi, ne-a prezentat un înger care a descins pe pământ, în urma unei pedepse, tocmai pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări. El a văzut deopotrivă lumina şi întunericul în chipul oamenilor pe care i-a întâlnit. A ştiut că femeia care i-a dăruit ultima fărâmă de pâine acum Îl avea pe Dumnezeu pe chip, a văzut în spatele boierului o umbră, care i-a transmis cum că boierul respectiv nu ştia ce îi era folositor în acel moment şi ce îi va trebui mai târziu, şi a mai înţeles că doi copii pot trăi fără părinţi, cand îi ia în grijă Dumnezeu.
Oare nu aceasta înseamnă „a trăi“? A-L vedea pe Dumnezeu în proiecţia aproapelui nostru.
Părintele Cleopa a ţinut să clarifice această taină, aceea de a depăşi starea de a trăi biologic şi a ajunge la aceea de a trăi şi în duh. Iar Duhul este numit „Dătătorul de viaţă“. Cum emiţătorul şi receptorul trebuie să aibă acelaşi referent, cea mai eficientă metodă de a verifica dacă mesajul este înţeles este cea de tip întrebare-răspuns. Iar tinerii liceeni au întrebat... Răspunzând părintele, am aflat astfel că păcatul îl putem înlătura prin ţinerea viciilor departe de noi. Ni s-a confirmat că a ne descoperi pe noi înşine presupune un drum lung şi dificil. Am mai descoperit că fiecare dintre noi poate deveni sfânt şi că prin natura noastră suntem fiinţe religioase şi că de fapt un ateu se minte pe sine însuşi în încercarea de a purta o luptă cu Dumnezeu.
Părintele Cleopa Străchinaru a încheiat prin a ne îndruma să învăţăm, căci „a învăţa“ este echivalent cu „a munci“, ceea ce duce la căutare şi la descoperire, ceea ce ne face „să trăim“. Doamne, ajută-ne să fim vii!
Guraliuc Elena Claudia, Ator Flămânzi, Botoşani
