În zilele acelea, ridicându-se Petru în mijlocul fraţilor – iar numărul lor era ca la o sută douăzeci –, a zis: Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri. Dar, precum este scris în Cartea psalmilor: «Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea» şi «slujirea lui să o ia altul». Deci, trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a fost între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui loan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fíe împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: Pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi; şi sorțul a căzut pe Matia; și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.