În contextul unui război civil care nu își mai găsește sfârșitul de cel puțin trei ani, poporul sirian se află la capătul puterilor. Creștini și musulmani, în fiecare seară își pierd realmente speranța că vor mai prinde dimineața următoare. Duplicitatea forțelor, slăbirea încrederii în armata națională siriană, toate la un loc au făcut ca oamenii simpli să fie foarte temători, chiar și atunci când este vorba de autoritățile guvernamentale.

Deși la începutul anului 2013, în Siria conviețuiau în pace aproximativ un milion de creștini, astăzi numărul lor a scăzut drastic. Mulți au imigrat în Liban sau într-unul dintre statele europene care s-au arătat binevoitoare. Însă, la fel de mulți nu și-au părăsit satele, casele, bisericile și cimitirele. Au rămas cu prețul credinței și al vieții, într-un creștinism sfâșiat lent, așa cum a amintit episcopul sirian melkit Jean-Clément Jeanbart, pentru Christian Post: „În țara mea, Siria, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ce orori trebuie să mai facă ISIS, pentru ca lumea să se angajeze în salvarea creștinilor sirieni? Creștinii se tem să părăsească casele, evită să iasă din orașe sau din sate. În zonele periculoase, cum ar fi Aleppo și satele apropiate de Turcia, zilnic avem parte de răpiri, lunetiști, jefuiri și bombardări, fără ca ziarele Europei să facă mare caz”.