Parohia Ivăneşti din judeţul Vaslui a început din 2008 construirea unei case sociale pe care a aşezat-o sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. Proiectul se adresează în primul rând micilor enoriaşi cu situaţie specială. E vorba de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară sau de cei care provin din familii cu venituri modeste. „La aceşti copii ne-am gândit în primul rând. Ne-am dorit să avem spaţiul necesar pentru a le putea oferi o masă caldă, pentru început chiar o dată pe săptămână. În felul acesta sperăm să le fim alături şi, în acest cadru, să putem interacţiona mai uşor“, spune pr. Ovidiu Mihalache, parohul de la Ivăneşti. Patronul spiritual al casei cu destinaţie socială nu a fost ales întâmplător, Sfântul cu gura de aur fiind cunoscut pentru grija arătată celor săraci şi neputincioşi. „Sfântul Ioan Gură de Aur este un model în opera filantropică, socială, hrănind din fondurile Bisericii pe cei nevoiaşi şi pe văduve“, mai spune pr. Ovidiu Mihalache. Casa socială de la Ivăneşti, care va fi dată în folosinţă la sfârşitul anului 2012, cuprinde la parter bucătăria şi sala de mese, iar la etaj cinci dormitoare, unde vor găsi adăpost aceleaşi categorii de copii sau femei abuzate. În prezent, clădirea urmează să fie acoperită.

„Mergem la casele lor, pentru că mulţi nu au hăinuţe să vină la biserică“

Acum, în preajma Crăciunului, copiii din corul parohiei aduc vestea Naşterii Domnului în casele sătenilor, iar celor pe care îi găsesc în lipsuri le oferă câte ceva din puţinul lor. „Oferim câte un dar celor care vin la biserică sau mergem la casele lor, pentru că mulţi nu au nici hăinuţe ca să vină la biserică. În anii trecuţi am mers să colindăm la Huşi, la Şcoala Specială (n.r. Şcoala Specială pentru Elevi cu Deficienţă Mintală), sau la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Vaslui. Încercăm să îi ajutăm şi pe stundeţii din parohie merituoşi sau pe cei care se află în imposibilitatea de a-şi plăti chiria“, mărturiseşte parohul de la Ivăneşti.

Biserica din centrul satului

Biserica parohială din Ivăneşti, situată în centrul satului, a fost zidită în anul 1834 pe cheltuiala unui evlavios creştin, Gheorghe Daghie, din caramidă arsă,  confecţionată manual. În decursul anilor i s-au făcut mai multe reparaţii de întreţinere, atât la exterior, cât şi în interior, dintre care amintim pe cea din 1960, când s-au făcut pavajul din jurul bisericii şi acoperişul, cu sprijinul şi cheltuiala enoriaşilor. Tot atunci s-au montat două turle mai mici. În anul 1965 s-a făcut o reparaţie generală, desfăcându-se complet vechile tencuieli, degradate; au urmat alte restaurări între 1977-1990, iar ultimele, în 2008. Complexul parohial mai cuprinde casa parohială, situată în curtea bisericii, construită de enoriaşi în 1957, şi o clopotniţă veche, situată la fosta intrare în curtea bisericii, ridicată pe furci de stejar, pe o fundaţie din piatră.