„Curajul sfânt la început de drum“

Arhiepiscopia Iaşilor

„Curajul sfânt la început de drum“

    • „Curajul sfânt la început de drum“
      „Curajul sfânt la început de drum“

      „Curajul sfânt la început de drum“

    • „Curajul sfânt la început de drum“
      „Curajul sfânt la început de drum“

      „Curajul sfânt la început de drum“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi a organizat joi, 17 noiembrie, prima conferinţă din Postul Naşterii Domnului. Invitatul tinerilor ascoreni a fost protos. Melchisedec Ungureanu, stareţul Mănăstirii Lupşa din judeţul Alba.

În Sala „Dr. Iustin Moisescu“ a Centrului eparhial Iaşi a avut loc, în urmă cu două zile, prima conferinţă din Postul Naşterii Domnului, organizată de ASCOR - filiala Iaşi. Întrunirile organizate până la sărbătoarea Crăciunului vor avea loc sub genericul „Naşterea lui Hristos - vremea bucuriei“. Prelegerea cu titlul „Curajul sfânt la început de drum“ a fost susţinută de protos. Melchisedec Ungureanu, stareţul Mănăstirii Lupşa din judeţul Alba. În prima parte a întâlnirii, protos. Melchisedec Ungureanu a vorbit despre trăirea duhovnicească. „Trăirea duhovnicească în esenţa ei este una paradoxală. Dumnezeu cel Atotputernic smerit S-a deşertat pe Sine de toată slava cea dumnezeiască şi S-a făcut asemenea nouă. Dacă suntem cu luare aminte la toate lucrurile duhovniceşti pe care ni le pun înainte Sfinţii Părinţi, vedem că totdeauna trăirea duhovnicească are această caracteristică paradoxală“, a spus protos. Melchisedec Ungureanu, care a continuat să explice că „rugăciunea este o lucrare în care omul trăieşte cu harul lui Dumnezeu“.

„Rugăciunea şi dragostea se oglindesc una pe cealaltă“

„În zilele noastre, oamenii nu mai sunt încântaţi de Dumnezeu. Omul zilelor noastre are ceva în el care caută să se descurce singur, el simţind o lipsă a nevoii de rugăciune. Rugăciunea este o stare duhovnicească. Omul, pierzând harul lui Dumnezeu, trăieşte mai mult o viaţă biologică. În fiecare dintre noi este sămânţa chipului dumnezeiesc, care poate ajunge până la asemănarea cu Dumnezeu. Manifestarea chipului dumnezeiesc este trăirea duhovnicească. Rugăciunea este o lucrare în care omul trăieşte cu harul lui Dumnezeu şi în prezenţa Lui. Lucrarea duhovnicească a rugăciunii îl ridică pe om, făcându-l o fiinţă cugetătoare, o fiinţă înţelegătoare, o fiinţă raţională, aşa cum a gândit-o Dumnezeu. Lucrarea duhovnicească a rugăciunii ne scoate din biologia noastră. Rugăciunea este un lucru foarte uşor. Dacă omul se adresează simplu lui Dumnezeu, El este de faţă şi ascultă rugăciunea celui ce o înalţă. Omul din zilele noastre nu se mai roagă pentru că nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Rugăciunea şi dragostea se oglindesc una pe cealaltă, fiind într-o legătură strânsă. Sfântul Siluan Athonitul a legat rugăciunea de dragoste pentru că dragostea se sprijină pe rugăciune şi o înfierbântă. Rugăciunea înflăcărată, pe care omul şi-o agoniseşte din dragostea pe care o are, atrage mai mult har al lui Dumnezeu asupra sufletului şi minţii, curăţindu-le de patimi“, a explicat protos. Melchisedec Ungureanu.

Citește despre: