„Adopția înseamnă dragoste”

Soarele binefăcător al primăverii a însuflețit rugăciunea și cântările oamenilor. Credincioși din parohiile ieșene, împreună cu preoții parohi, protopopi și consilieri, tineri din organizațiile studențești din Iași, membrii ai unor ONG-uri și simpli trecători, cu toții s-au întâlnit după Sfânta Liturghie în Piața Unirii cu un singur gând: acela că uniți în credință, vor reuși să sprijine o cultură a vieții.

În anul 2013 au fost deschise doar 2.500 de proceduri de adopție, comparativ cu aproximativ 60.000 de copii abadonați, care  sunt în grjia statului. Acesta a fost motivul pentru care „Adopția, o alegere nobilă” a fost tema celei de-a patra ediții a acestui marș, desfășurat la Iași între Piaţa Unirii și Palatul Culturii. Dacă spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul, să încercăm să ne îngrjim de viitorul lor, nu doar de cel al copiilor noștri. Mesajele „Noi suntem generația pentru viață”, „Iubește-i pe amândoi”,  „Pro viață, pro adopție”, „Adopția înseamnă dragoste”, „Viața este primul drept al omului”, „Orice copil merită o zi de naștere” au fost aduse în atenție.

Ce i-a îndemnat pe ieșeni să participe la această manifestare pentru viață:

„Am auzit și la radio, și la biserică că va fi organizat acest marș. Cu cât suntem mai mulți, cu atât impactul va fi mai mare, gestul va impresiona și va atrage atenția celorlalți.Tema din acest an merită susținută pentru că, într-adevăr, reprezintă o problemă a societății. Ce mai putem face noi, ca tineri? Să dăm un exemplu, să fim cât mai mulți care promovează acest lucru. Doar prin puterea exemplului se va schimba ceva!” a a subliniat Oana Florea, farmacistă.

Nicoleta Niță, asistent medical: „Am simțit nevoia să fiu prezentă aici, să susțin cauza, să-mi arăt solidaritatea și sprijinul pentru o asemenea acțiune. Adopția este cea mai bună alternativă la avort, dar într-adevăr, în România durează foarte mult până să poți adopta un copil”.

„Am făcut acest drum cu rugăciune și cu speranță”

 „După ce s-a terminat slujba la biserică, părintele ne-a spus despre această inițiativă și am venit aici cu toții. Știu ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene, cu toate legile împotriva firii, împotriva moralității și mai știu că noi, românii, avem o problemă cu legea aceasta a avortului, în sensul că e legal să omori un prunc. De aceea, am făcut acest drum cu rugăciune și cu speranța că în sufletul celor care au fost pe margine și ni s-au alăturat, s-a produs ceva când au văzut mesajele și au auzit cântările noastre. Cred că adopția este o soluție bună și pentru mamele care au de gând să avorteze, însă știu că e foarte greu să adopți un copil în România și sper să se facă demersuri în acest sens, pentru că sunt familii dornice să adopte, am și printre cunoscuții mei”, a afirmat Alexandru Luca, student la Teologie, anul III.

Doamna Mihaela S. (42 de ani) a venit direct de la serviciu pentru a participa la marș. „Ne-am alăturat și noi acestor tineri care au organizat evenimentul cu acest gând: cu cât suntem mai mulți, gestul nostru va conta. Ar trebui implicate mame cu mai mulți copii, familii care au adoptat, să fie exemple pentru cei ce doresc să facă pasul spre adopție, dar nu au curaj. Poți vizita copilul pe care vrei să-l adopți, poți construi o legătură strânsă cu acesta, iar dragostea va naște și răbdarea necesară până când acel copil va fi parte din familie”, consideră dânsa. 

„M-a primit Dumnezeu să vin pe lume, dar m-au lăsat și cei de pe pământ să vin”

„Am venit la acest marș cu gândul pe care-l am încă de când am aflat că trebuia să fiu un copil avortat, potrivit legilor acestei lumi, potrivit celor care se bazează doar pe rațiune. Faptul că exist și reușesc să mă bucur de mine însămi, de o floare, de orice, este mare lucru. Și mai ales, să conștietizez că mama mea a depus un efort enorm ca să pot vedea lumina zilei. M-a lăsat Dumnezeu să vin pe lume, m-a primit. El mă primea oricum, dar m-au lăsat și cei de pe pământ, până la urmă. E minunat să vezi pe cineva care se jertfește pentru ca altcineva să trăiască, chiar dacă viața îi va fi pusă în pericol”, a mărturisit Maria V., absolventă de Teologie.

Doamna Victoria Boghean (63 de ani): „Am trei nepoți care mă bucură foarte mult. O viață fără un copii, fără o familie, fără o floare în geam, este foarte tristă. Trăim pentru copii, trăim pentru nepoți. Mai degrabă nu avem timp de copii, să-i ajutăm cum se cuvine, din cauză că avem serviciu, dar ajungând la pensie, de nepoți avem mult mai multă grijă și întinerim trăind pe lângă ei”.

Manifestarea s-a încheiat cu îndemnul pr. Radu Brânză, coordonatorul Departamentului Pro vita Iași: „Vom pleca de la acest marș al vieții cu ideea în inimă că adopția este întotdeauna o alegere nobilă și trebuie să fie o alegere nobilă, în special când, din diverse motive, anumiți părinți sunt îndemnați mai mult spre avort. Așadar, când auzim cazuri de acest gen, să-i îndemnăm pe oameni spre această soluție”. Sfinția sa a mulțumit preoților și credincioșilor prezenți, tuturor celor care s-au implicat în organizare, poliției și jandarmeriei. La final, studenții au creat o inimă de lumânări în amintirea copiilor avortați. 

„Ajutorarea fratelui nostru este propria ajutorare, de vreme ce suntem una în Hristos”

Nu întâmplător această manifestare pentru viață a avut loc în Duminica Sfintei Cruci, când în biserici se citește Evanghelia în care suntem îndemnați să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să-I urmăm Domnului. Dacă suntem atenți, ajungem la un punct de întâlnire între crucea mea, a fiecăruia, şi crucea aproapelui meu, fiindcă noi nu călătorim singuri pe cale. A-ți duce crucea nu înseamnă a-ți asuma doar problemele tale și ale familiei tale, ci a te îndrepta și spre celălalt, întărindu-l și mângâindu-l sub povara crucii sale. Copiii abandonați, mamele singure, vulnerabile la avort, familiile care-și doresc să adopte copii - iată aproapele nostru.

Să nu rămânem doar spectatori ai durerii celuilalt, simpli observatori, nevoitori cu gura. Dacă nu trece durerea celuilalt prin inima noastră, nu ne va atinge, nu ne va mișca și nu va trece nici în rugăciunea noastră. Așa cum scria Cuviosul Moise Aghioritul, „avem nevoie de împreună-răstignirea noastră cu Hristos, adică de ridicarea crucii aproapelui și ridicarea propriei noastre cruci, pe drumul propriei noastre Golgote, din vârful căreia și noi vom iubi cu adevărat. Altă cale nu există. Altfel nu se poate. Trebuie să simțim că ajutorarea fratelui nostru este propria noastră ajutorare, de vreme ce în Biserica noastră toți suntem una în Hristos”.

„Iubește, respectă, apără viața, pentru că un copil e bucurie!”

Cu prilejul acestor manifestări pentru viață de la Iași și din toată țara, cei care au participat și cei care au fost și sunt solidari acestei cauze vor experimenta în timp lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu. Mesajul intră în inimile oamenilor și lucrează acolo pe bătaie lungă. Și de multe ori ei îl aplică pozitiv atunci când sunt puși în fața unei decizii pro sau contra viață. Iubește, respectă, apără viața! De ce? Pentru că un copil e bucurie!

„Marșul pentru viață” a fost organizat de Arhiepiscopia Iaşilor, prin Sectorul de misiune, statistică şi prognoză pastorală, Departamentul Pro Vita, împreună cu Asociaţia Studenţi pentru Viaţă din Bucureşti. Evenimentul s-a desfășurat  anul acesta în aproape 40 de orașe din țară.