Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei a participat la acest eveniment onorând memoria celor care și-au jertfit viața, libertatea și sănătatea în temnițele comuniste, luptând pentru credință, pentru țară, libertate și unitate.

Acordarea titlului de cetățean de onoare post mortem pentru cele trei personalități este un gest simbolic, un gest de recunoștință pentru toți cei care au suferit în temnițele comuniste. Ceremonialul organizat de Primăria Municipiului Aiud, Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” din Aiud și Gazeta de Maramureș, i-a avut ca invitati pe urmașii firești sau duhovnicești ai celor trei personalități.

La începutul manifestării, IPS Irineu a oficiat slujba parastasului, la finalul căreia a adresat participanților un cuvânt de învățătura și binecuvântare. Apoi, primarul municipiului Aiud, Mihai Horațiu Josan a decernat cele trei titluri, în primul rând urmașilor firești: Ioan Felea, fiul părintelui Ilarion Felea, doamnei Măriuca Vulcănescu, fiica savantului Mircea Vulcanescu și părintelui stareț Hariton Negrea, de la Mănăstirea Petru Voda, cât și Schitului „Înălțarea Sfintei Cruci” Aiud, reprezentat de părintele stareț Augustin Varvaruc, pentru a rămâne în Muzeul Mănăstirii, ca mărturie peste veacuri. Au urmat scurte luări de cuvânt, iar pe lângă urmași, au vorbit părintele Ioan Tocanel, protopop de Aiud, domnul Dan Radovici, președintele Asociației „Sf. Împărați Constantin și Elena”, inițiator al proiectului și doamna Ioana Lucacel, director general al cotidianului Gazeta de Maramureș.

Evenimentul s-a încheiat cu o vizită la Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” Aiud, un schit ortodox construit pe Râpa Robilor, renumitul cimitir anonim al martirilor care au fost omorâți în închisoarea Aiud, în vremea comuniștilor.

Scurtă prezentare a celor trei personalități, care au servit ca argument la acordarea post-mortem a titlurilor de cetățean de onoare de către Primăria și Consiliul Local Aiud în 18 decembrie 2013:

Părintele Iustin s-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, județul Neamț. În 1936, tânărul râvnitor de doar 17 ani intră frate la Mănăstirea Durău. După numai un an, în anul 1937, merge la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, pentru a-și continua apoi studiile la Râmnicu Vâlcea și Roman. În 1940, la 20 de ani este tuns în monahism și peste numai doi ani, hirotonit întru preot. Devine apoi preot misionar pe Frontul de Est, din Neamț, până la Odessa. După război, începe prigoana comunistă. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, va fi arestat și condamnat la 12 ani de închisoare politică. Trece prin inchisorile Suceva, Vacaresti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud si minele de la Baia Sprie. In 1960, este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta. Dupa eliberare, a slujit in manastirile Secu si Bistrita. Dupa 1989, parintele Justin ctitoreste in satul natal din Neamt manastirea Petru Voda, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, pe care o inchina martirilor romani din inchisorile comuniste. Parintele Justin Parvu a trecut la Domnul pe 16 iunie 2013, dar invataturile sale in care cauta sa faca cunoscuta jertfa unei generatii continua si azi lupta lui pentru credinta, adevar si mantuirea neamului romanesc.

Mircea Vulcănescus-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti. Clasele primare le-a facut in Bucuresti, iar gimnaziul la Iasi si Tecuci, familia sa refugiindu-se din Capitala dupa ce aceasta a fost ocupata de armata germana. Desi era doar elev, se inscrie ca si curier sanitar pe front din sentimentul de datorie pentru tara si pentru a-i ajuta pe cei raniti. in 1921 se inscrie la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bucuresti pe care le termina in 1925. A fost profund impresionat de Nae Ionescu si Dimitrie Gusti pe care i-a avut profesori. Vulcanescu a plecat in 1925 la Paris pentru studii, dorind sa-si dea un doctorat in drept si altul in sociologie, lucru nerealizat in final. Din iunie 1935 a detinut functia de director general al Vamilor pana in septembrie 1937, cand a fost demis dupa ce a descoperit contrabanda cu bauturi si tigari facuta de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. In ianuarie 1941 va accepta, dupa mari insistente, sa faca parte din guvernul lui Ion Antonescu, in functia de subsecretar de stat la Finante. Ministrii il recomandasera pe Vulcanescu pe motiv ca era cel mai capabil tehnician dintre functionarii Ministerului de Finante pentru a indeplini aceasta insarcinare. Motivatia sa interioara de a face binele pentru tara sa 1-a indemnat sa accepte aceasta pozitie, asumandu-si toate consecintele care ar fi urmat. Calitatile sale si priceperea deosebita de economist au atenuat foarte mult situatia economica a tarii la sfarsitul razboiului.

Dupa lovitura de stat din 23 august 1944, a revenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pana pe 30 august 1948, cand a fost arestat in cel de-al doilea lot al fostilor membri ai guvernului Antonescu, calificati drept criminali de razboi. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temnita grea. Mircea Vulcanescu a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stalpii rezistentei din inchisoare si prin urmare i-au aplicat cele mai grele torturi la Zarca, o sectie speciala in cadrul inchisorii, unde erau supusi unui regim de exterminare personalitatile si detinutii considerati cei mai periculosi pentru regim. De acelasi tratament a avut parte si la inchisoarea Jilava, unde se afla transferat temporar in 1951. intr-o astfel de izolare la Neagra, o celula de pedeapsa renumita pentru intunericul si frigul ei. Aici un tanar detinut nu a mai rezistat si s-a prabusit din picioare, asistenta medicala i-a fost refuzata. inca o noapte de dormit direct pe ciment i-ar fi adus cu siguranta moartea. Atunci Mircea Vulcanescu a facut o fapta demna de Pateric. Filozoful s-a asezat pe pamantul inghetat si 1-a culcat pe detinutul bolnav peste el. De aici i se trage boala si mai apoi moartea in 28 octombrie 1952. Trecute prin amintirile celor inchisi, de la Mircea Vulcanescu ne-au ramas patru cuvinte drept testament, un adevarat testament de mucenic: Sa nu ne razbunati!

Părintele Ilarion Felea este absolvent al Academiei Teologice din Sibiu si al Facultatii de Teologie a Universitatii Bucuresti, unde isi sustine doctoratul cu teza: Pocainta. Studiu de documentare teologica si psihologica. Profesor si rector al Academiei Teologice din Arad, misionar neintrecut prin cuvantul rostit de la amvon, Parintele Ilarion Felea este un alt mare necunoscut marturisitor al Bisericii noastre, pe care a slujit-o cu ravna prin cuvant si mai apoi cu insasi viata sa, fiind unul din cei care si-au lasat trupul de mucenic in antimisul neamului romanesc, Aiudul. Vina pentru care Parintele Felea a fost condamnat la 20 de ani de temnita grea o aflam de la parintele Tudor Demian, care ne relateaza principala acuza adusa in proces: Ai stiut ca in 1948 Biserica a fost desprinsa de Stat, si totusi ai continuat sa faci religie cu tineretul in biserica. Parintele Dumitru Staniloae spunea ca parintele Felea 1-a depasit in trairea duhovniceasca, Eu am tradus Filocalia, dar el a trait-o. Parintele Felea a avut o bogata activitate pastorala, pedagogica si publicistica si prin toata lucrarea lui a incercat sa arate necesitatea, universalitatea si demnitatea credintei. În inchisoare Parintele Felea a fost, alaturi de Parintele Dumitru Staniloae, o flacara arzanda a rugaciunii, hranind pe multi patimitorj cu cuvantul lui Dumnezeu cei datator de viata, slujind ori de cate ori se putea Sfanta Liturghie pentru cei aflati in intuneric si in umbra mortii. Si insusi Domnul l-a iubit si l-a chemat la El, imbracat in slava si mantie de mucenic, caci pe 18 septembrie 1961, in urma chinurilor indurate, Parintele Ilarion a urcat din Biserica luptatoare din Aiud in cea triumfatoare din ceruri. Mostenirea teologica a parintelui Felea s-a pastrat in cea mai insemnata lucrare a sa, Spre Tabor, pe care parintele Justin o considera a doua dupa Filocalie, fiind o talcuire desavarsita a acesteia.

(Sursa: reintregirea.ro)