Sfințenia nu înseamnă viață pe­trecută în petreceri. Viața binecre­dinciosului creștin trebuie să fie una ascetică, chiar dacă locuiește în centrul Atenei, așa precum bătrânul și bi­necuvântatul Porfirie. Viața creștinului este o viață de sacrificii și, în ace­lași timp, o viață de iubire infinită. Sfințenia este o cale ascendentă, un drum anevoios și dureros, dar, în același timp, o cale plină de mari bucurii spirituale.

Viața spirituală care duce la sfințenie este o cale cu piedici și greutăți, mai mici sau mai mari. Este ceea ce fiecare dintre noi întâmpină în existența sa de zi cu zi. Oricât de grea ar fi însă, această cale este dulce și reprezintă scopul suprem și substanțial al vieții noastre. Dorința noastră supremă este sfințenia!

(Sfânta Mitropolie Gortynos și Megalopolis, Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Teodora din Vasta, Arcadia, pp. 18-19)