LA UTRENIE

 

La Dumnezeu este Domnul... troparul de două ori (vezi la Vecernia mică) şi al Praznicului sau al Născătoarei-Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna,

glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Cu toţii să cântăm cu credinţă soborul slăvit şi minunat al sihaștrilor Putnei, pe bunul Paisie, și pe Sila cel minunat, dar și pe Natan nevoitorul duhovnic, care pentru noi solesc în ceruri la Domnul iertarea păcatelor.

Slavă..., glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Pe vasele harului cele curate, pe Sila, pe Paisie și pe Natan să-i lăudăm că tuturor celor ce-i cinstesc dau vindecare și minuni izvorăsc în dar.

Şi acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna,

glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul...

Cu toiagul puterii celei dumnezeiești de la bolnavi puterea celui viclean izgonind, minunat v-ați arătat chipul, slăviților, și în dar tămăduiri izvorâți celor ce vin la sfintele voastre moaște, cele cu bună mireasmă, Sila, Natane și Paisie.

Slavă..., aceeași. Şi acum..., a Praznicului.

Polieleu şi Mărimurile:

Mărimu-vă pe voi, de trei ori fericiților, Sila, Paisie și Natan, și cinstim pomenirea voastră cea întru tot prăznuită.

Veniți toți cu evlavie să lăudăm pe Sfinţii Cuvioși cei minunați, care cu harul au strălucit în Sihăstria Putnei.

Stihuri:

1. Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.
2. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.
3. Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi aspre.
4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.
5. Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.
6. Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

După Polieleu, Sedealna,

glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...

Astăzi soboarele celor fără de trup cu adunările dreptcredincioșilor preaminunat se veselesc şi saltă duhovniceşte, ceata Cuvioşilor Sila, Natan și Paisie cinstind cu evlavie și făcând prăznuirea lor, și cântă cuvioasă cântare: Bucură-te cinstită adunare!

Slavă..., aceeași. ​Şi acum..., a Praznicului, sau aceasta:

Preaminunatul glas al slujitorului celui de foc venind, Stăpână cerului te-a arătat și mai presus de toate, Fecioară-Maică; că, pe Dumnezeu născând, covârșești toate mințile, pentru care pururea te mărim cu evlavie, cântându-ți cu credință, Fecioară: Bucură-te, Împărăteasă Maică!

Apoi îndată antifonul I al glasului al 4-lea, după care Prochimenul, glasul al 4-lea:

Bucura-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor veseli întru așternuturile lor.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea cuvioșilor.

Apoi Evanghelia (Matei 11: 27-30)

Joi, în săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh. ​Slavă.

Pentru rugăciunile Cuvioșilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele.

Și acum.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele.

și îndată stihira, glas 2.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.

Cuvioșilor sihaștri, în tot pământul a ieșit vestea faptelor voastre. Pentru aceasta în ceruri ați aflat plata ostenelilor, taberile drăcești ați pierdut, cetele îngereți ați ajuns, a cărora și viață fără prihană ați urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cereți pace sufletelor noastre.

 

Canonul Cuvioșilor. Glas 8.

Cântarea I. Irmos: Pe Faraon...

Pe cei ce pururea au împlinit cuvântul Tău, ca niște Îngeri în trup, după cuviință încercând a-i lăuda, Cuvântule al Tatălui, dă-mi cuvânt cu putere, limba mișcându-mi și inima, și gândul deșert alungându-l de la mine.

Egipteneştile porniri surpându-le, ca Moise oarecând, Sfinţii trei sihaştri cu lacrimi au înecat pe faraonul netrupesc în pustiile Putnei şi în pământul făgăduit astăzi între Cuvioşi se veselesc.

Soarelui Celui nezidit făcându-vă luminători minunați, străluciți cu slavă pe cerul Bisericii, Cuvioșilor Părinți, alungând necredința și pe cărarea poruncilor îndreptând pe cei care vă cinstesc.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Făgăduinţa Dumnezeu plinind-o, cea către Eva dintâi, Maică a Vieții pe tine te-a făcut, că tu pe cel Unul-Născut fără maică din Tatăl, fără de tată L-ai zămislit, Fecioară Curată, din trupul tău.

Alt canon, Glas 8. Irmos: Apa trecând-o...

La crinii grădinilor Raiului, la Natan, la Sila și Paisie să alergăm, mireasmă să luăm, dumnezeiască, izgonitoare a miesmei păcatelor.

Ai negurii veacului de acum, Sfinților sihaștrii, izonitori v-ați arătat; ci pururi străluciți-ne și nouă neînserata lumină a harului.

Slavă.

Umbra întristărilor risipind, suit-ați pe scara împlinirii poruncilor,· slăviților, în corturile slavei,  la bucuria cerească și veșnică.

Și acum.

De iarna păcatului celui cumplit scăpăm, Preacurată, alergând la solirea ta, care pururea ca o primăvară ne-aduce calda suflare a harului.

Catavasia.

Cântarea a III-a.

Irmos: Doamne, Cel ce ai plecat...

Ispitiţi în pustie ca în topitoare, slăviţilor, toată pământeasca dorire cu totul ați lepădat și v-ați unit pe deplin cu focul dumnezeirii, strălucind, Părinților, astăzi, ca soarele.

Netrupeștilor cete urmând cu dorul de Dumnezeu, ați viețuit îngerește în trup, fericiților; cu care astăzi cântați în cereștile lăcaşuri cântare de laudă Domnului Savaot.

Ţinând toată porunca până la capăt, slăviților, cu frică și cu cutremur mântuirea aţi lucrat, ascultare făcând fără cârtire de-a pururea și fii ai lui Dumnezeu arătându-vă neîntinați.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Isaia pe tine mai dinainte vestindu-te, Maică, zis-a: Iată fecioara în pântece va lua și ne va naşte cu trup pe Cuvântul cel veşnic; pe Carele Îl slăvim, pe tine mărindu-te.

Alt canon. Acelaşi irmos

Pe-a Treimii treime, Sila, Natan și Paisie, care pe pământ petrecut-au în unime desăvârșit, să îi cinstim în cântări, că în ceruri se roagă la tronul Acesteia pentru cei ce îi laudă.

Lăudăm cu credință pe stâlpii cei neclintiți, pe cei ce pe Piatra credinței își au temeliile, pe cei cu totul de foc, înălțați până la ceruri, pe cei ce călăuzesc pe calea poruncilor.

Slavă.

Urând odihna trupească și ale lumii plăceri, cu râvnă dorit-ați odihna cea cerească și veșnică și de a Numelui sfânt îndulcire gândită pururea v-ați bucurat, preaînțelepților.

Și acum.

Minunată e, Maică, taina Întrupării Cuvântului, care întru tine, Fecioară, s-a lucrat mai presus de gând; pentru aceasta toți de Dumnezeu Născătoare te vestim, Bucură-te cântându-ți cu Îngerul.

Catavasia. Sedealna. Glas 1. Mormântul tău.

Scriind, ca niște buni, în pomelnicul vostru pe cei ce dăruiau și pomenindu-i cu râvnă, în cer pomeniți acum pe toți cei ce vă dăruie dar de laudă și în cartea vieții îi scrieți, slăviților.

Slavă. Asemeni.

Izvor de vindecări dobândind credincioșii și scut nebiruit, sfinte moaștele voastre, la ele cu dragoste și osârdie alergăm, izbăvindu-ne de tulburări și necazuri, și luând în dar tămăduire de boală degrabă, slăviților.

Și acum. A Praznicului.

Cântarea a IV-a.  Tu ești tăria mea, Doamne.

Iată acum, Sfinților, ce este bun și frumos fără numai pururea cu dragoste a locui fraţii la un loc; ca mirul pe barbă, pe marginea veşmintelor; că binecuvântarea şi viaţa primit-aţi vieţuind în unire, slăviţilor. Ps. 132

Partea mea ești, Bunule, Tu ești nădejdea mea, Tu, scăparea, Tu și izbăvirea mea, o, Preaminunatule Dumnezeu, cântat-ați de-a pururi cu graiul Prorocului; cu care și astăzi cuvioasă cântare lui Hristos îi cântați, Cuvioșilor.Ps. 118, 24

Umbră văzând, Sfinților, zilele omului, și că Domnul – numai El – rămâne în veac, și din neam în neam pomenirea Lui, prin neîncetata chemare a Numelui, Căruia – precum zice – tot genunchiul se pleacă, Ziua cea ne înserată ați dobândit. Înț.Sol. 2,5; Ps. 101,13; Fil. 2, 9-10.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Toţi te cinstesc: Îngerii, Maică, şi oamenii; că încăpându-L negrăit în pântece pe Dumnezeu Cel neîncăput, mai presus de toate, Stăpână, te-ai arătat; pentru aceasta ție tot genunchiul se pleacă și te laudă pururea, mărindu-te.

Alt canon. Auzit-ai, Dumnezeule.

Iubitori arătându-vă pururi ostenelilor trupului, ați aflat odihnă sufletelor voastre pe Hristos, Cuvioșilor.

Necruțându-vă vasele trupurilor voastre cu nevoințele, vase sfinte ale harului v-ați făcut, de trei ori fericiților.

Slavă.

Ajutor neîntârziat ne sunteţi în preacumplita năvală diavolească, slăviților; pentru care pururea vă lăudăm.

Și acum.

Tuturor credincioșilor ești mijlocitoare la Cel născut al tău, și liman celor înviforați, Maica Dumnezeului Celui viu.

Catavasia.

Cântarea a V-a.  Pentru ce lepădat-ai.

Netrupeşte în lume ați viețuit, tustrei adunându-vă, lucrarea îngerească săvârșind cu credință, în trup fiind, deci acum în ceruri cântați cântare întreită dumnezeieștii Treimi, Cuvioșilor.

Evanghelia slavei s-a încredințat preastrălucit în voi, Cuvioșilor, că prin strălucire de lumină v-ați vădit, Sfinților, moaștele slăvite și de minuni izvorâtoare, pe care astăzi le cinstim cu evlavie.

Ierarhului Iacob Putneanul v-ați însoțit, înțelepților, cu el de un suflet și un gând arătându-vă pe pământ, căruia și în ceruri ca mieii cei curați urmat-ați, la Păstorul cel mare suindu-vă.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Avacum auzit-a glasul Tău cel sfânt și s-a temut, Dumnezeule, și, văzând venirea cea slăvită a Ta, spăimântatu-s-a, că dintru Fecioară aveai, Cuvinte, a Te naşte, tuturór ca un om arătându-Te.

Alt canon. Luminează-ne pe noi.

O, dumnezeiesc gândul vostru, fericiților, cel lipit totdeauna de Dumnezeu care de slava nezidită v-a împărtășit!

Racla cea de har izvorâtoare a moaștelor voastre dumnezeiești, Cuvioșilor, tămăduire ne dăruiește îmbelșugat.

Slavă.

Inima lăcaș v-ați făcut-o, Cuvioșilor, al Preasfântului Nume al lui Hristos, către Care vă rugaţi în lăcașurile cerești.

Și acum.

Iartă, ca un Bun, Ziditorule, pe robii tăi, rugăciunea cea de Maică ascultând a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Catavasia.

Cântarea a VI-a. Curăţeşte-mă…

Silindu-vă, aţi luat Împărăţia cerurilor, acum de la Dumnezeu, o, preacuvioșilor, Natane slăvitule, Sila fericite, și preabunule Paisie.

Topitu-v-ați neîncetat trupul cu postul, vitejilor, nimicind pornirile păcatului și deplin făcându-vă vase preacurate ale harului, slăviților.

A Treimii.

Ascultă cererea robilor Tăi, o, Dumnezeule, Treime fără început și Unime, pururea, pentru rugăciunile cetei întreite a sihaștrilor nevoitori.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Zid tare și neclintit și apărare și pavăză, Stăpână, ești tuturór binecredincioșilor, celor care-ți laudă facerea de bine pretutindenea cu dragoste.

Alt canon. Rugăciunea mea.

Scăpându-o pe femeie, Sfinților, de cumplita lucrare diavolească chipul slăvit și toiagul puterii v-ați arătat, de Hristos iubitorilor; pentru aceasta vă cinstim preacinstita icoană și moaștele.

Ispitele vrăjmășești goniți-ne cu toiagul mijlocirilor voastre, cum oarecând săvârșit-ați minune, Sfinților Sila, Natan și Paisie, puterea celui preaviclean cu toiegele voastre izgonindu-o.

Slavă.

Hrănindu-vă în pustie, Sfinților, cu hrana împlinirii poruncilor v-ați arătat mai frumoși decât cedrii, învrednicindu-vă, Sfinţilor Cuvioși, de frumusețea cea dintâi a chipului celui dumnezeiesc.

Și acum.

Acoperă, Preacurată, pururea pe cei ce vin cu credință la tine, de Dumnezeu Născătoare și Împărăteasă a toate pe tine vestindu-te, ca una ce ai zămislit pe Dumnezeu și Stăpânul zidirilor.

Catavasia.

Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă.

Pe Cuvioșii Părinți ai Bucovinei, Sfinții Sila, Paisie și Natan să-i lăudăm. Că aceștia mult nevoitori fiind, înțelepți îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta cu evlavie cântăm: Bucurați-vă, Cuvioșilor Părinți, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Alt condac. Glasul al 8-lea. Apărătoare Doamnă.

Mulțimea valurilor lumii neudat trecând, înecat-ați întru lacrimi, Cuvioșilor, repejunea preacumplită a vrăjmașilor, și luând darul minunii de la Dumnezeu, vindecați pe cei ce cântă cu evlavie : Bucurați-vă, de trei-ori-fericiților.

Icos.

Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraților, veniți să ne bucurăm! Că nu florile acestei primăveri ne-aduc acum miresme, ci florile cele în Rai odrăslite și cu roua Duhului stropite, Cuvioșii Sila, Natan și Paisie. Veniți, dar, acestora să le strigăm cu evlavie: Bucurați-vă, de trei-ori-fericiților.

 

SINAXAR

Întru această lună, mai, în ziua a 16-a, facem pomenirea Sfinţilor Cuvioși Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei

Cuvioșii Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră nevoință și de liniște în care se retrăgeau monahii iubitori de mai multă rugăciune și nevoință.

Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare. Ca ucenic și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. În toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul Buna-Vestire, pe care a împodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum și o nouă trapeză și chilii. Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât și de domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi, precum și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i cu înțelepciune pe calea mântuirii. Sub îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți. Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut este episcopul Rădăuților Dosoftei Herescu. Ultimii ani de viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor puse de noua stăpânire. Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se împrumute de bani și alimente. Cunoscându-și apropiatul sfârșit pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan, apoi și-a cerut iertare de la toți. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.

Cuviosul Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie.  Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine. De asemenea, el primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.

Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul. Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe. El se îndeletnicea și cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului său, călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile și greutățile erau tot mai mari din pricina ocupației habsburgice. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.

La scurt timp după trecerea la cele veșnice a celor trei Sfinți ieroschimonahi, Schitul Sihăstria Putnei s-a pustiit din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de 200 de ani, la începutul Postului Mare din anul 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica, apoi s-a făcut nevăzută. La puțin timp după aceasta, pe 24 aprilie 1990, când s-a început refacerea Schitului, în pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei Cuvioși: Sila, Paisie și Natan, în care se aflau osemintele lor, galbene ca ceara și răspândind bună-mireasmă. În anii ce au urmat numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor. De aceea, cu prilejul împlinirii 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a VII-a.  Pruncii evreilor.

Inima voastră încredințând-o în tot ceasul rugăciunii neîncetate, chemând Numele căruia se pleacă tot genunchiul, ați biruit, slăviților, năvălirile ispitei.

Însăși Luminii nezidite slujitori v-ați făcut cu viețuirea; deci, vădindu-vă prin strălucirea de lumină, lumină dăruiți acum celor care vi se roagă.

Inima voastră ați lărgit-o – cum și Pavel fericitul îndemna –, către toți iubitori făcându-vă de-a pururea, pe credincioși, slăviților, pomenindu-i în tot ceasul. II Cor. 6, 13

A Născătoarei de Dumnezeu.

Lumii ești Maică Împărăteasă, pe Atoateziditorul zămislindu-L, pe Care roagă-L, Stăpână, pururea pentru lume, iertare mijlocindu-ne, cu solirea ta de maică.

Alt canon. Tinerii din Iudeea.

Sihăstrește viața petrecându-vă, Sfinților, ați strălucit tuturor cu razele virtuții, pe toți încredințându-i și învățându-i să laude: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinților noștri!

Toată latura Putnei vă vestește minunile, Cuvioșilor, că dați tămăduire degrabă celor care vă cinstesc, închinându-se și cu credință căzând la sfânta voastră raclă.

Slavă.

Rugăciunile voastre cele bineprimite la Tronul cel preaînalt, slăviților, cu râvnă – precum odinioară – înălțați, pomenindu-ne pe noi, cei ce facem cu dor a voastră pomenire.

Și acum.

Iesei rădăcină arătatu-s-a ție, Maică, născând pe Davíd; iar tu, ca o tulpină dintr-însul, odrăslit-ai pe Mlădița aceluia, pe Împăratul Hristos, pe Dumnezeu și Omul.

Catavasia.

 

Cântarea a VIII-a. Pe Împăratul.

A Preacuratei sfânt lăcaş ridicându-l, Cuvioșilor, iarăși din piatră, pe piatra credinței v-ați întărit și mintea.

Apei zidit-ai, Părinte Sila, fântână, însetând tu după Apa cea vie, pe Care azi aflând-o, și nouă izvorăște-O.

Umbră viața cea de aici socotind-o, Cuvioase Natan, la viața cea adevărată cu râvnă alergat-ai.

A Treimii.

Dă tuturor pace și sănătate și izbăvire din boli cu solirea celor trei sihaștri, Treime preaslăvită.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Sminteală este înțelepților lumii pururea-fecioria ta, Maică, iar celor ce te cântă taină preaminunată.

Alt canon. Pe Împăratul.

Inima voastră, și voirea, și mintea, le-ați supus deopotrivă cu trupul doririi mai bune către Împărăție.

Punând în voi, ca’n trei măsuri de făină, aluatul Său Înțelepciunea cerească, săviților, dospit-ați spre îndumnezeire.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Unde lucrează, Sfinţilor, harul vostru, de acolo se alungă puterea diavolească; deci, cu ocrotire neîncetată, păziți și obștea voastră.

Și acum.

Toată nădejdea către tine o punem, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, deci cu a ta putere păzește-ne de-a pururea.

Catavasia.

 

Cântarea a IX-a. Spăimântatu-s-a de aceasta.

A sfintei sihăstrii a putnenilor întreita făclie a harului dumnezeiesc, veniți credincioșilor s-o cinstim; pe Cuvioșii cei slăviți, Sila și Natan și Paisie, pe florile pustiei preadulci mirositoare, pe rugătorii cei către Hristos.

Biserica întreagă se bucură, prăznuind cu credință și dragoste și săvârșind pomenirea voastră de peste an, mijlocitori avându-vă, preafierbinți, în ceruri la Dumnezeu, slăviților sihaștri ai Sihăstriei Putnei, Sila, Natane și Paisie.

Ispite de tot felul voi izgoniţi de la noi, care astăzi cu dragoste, vă încununăm praznicul cu florile laudei, slăviţilor Paisie, Sila şi Natane, şi vă rugăm ca de la obştea noastră îndepărtând necazul, şi mântuire să îi mijlociţi.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Nădejde neclintită am câştigat, credincioşii, de-a pururi la tronul Tău pe Maica Ta, Unule-Născut şi Cuvântule, că în mitrasul ei curat ai binevoit a sălăşlui, pe-aceasta arătând-o şí maică, şí fecioară, şi mai slăvită decât Îngerii.

Alt canon. Fecioară Preacurată.

Neagonisitoarea voastră vieţuire de pe pământ, de Hristos iubitorilor, bunătăți veșnice în ceruri v-a câştigat în schimb.

Ispitele răbdat-ați, dinspre toată partea, și v-ați făcut încercați, fericiților, cununile biruinței luând de la Dumnezeu.Iac. 1,12

Slavă.

Iertare de păcate cereți de la Domnul, Sfinților Sila, Natan și Paisie, celor care cu râvnă pomenirea v-o săvârșim.

Și acum.

Scăpare în primejdii și acoperitoare dreptcredincioșilor tu ești de-a pururea, de Dumnezeu Născătoare și Maică a Domnului.

Catavasia.

Exapostilaria. Glas 3. Lumina cea din lumină.

Pe fericiții sihaștri Natan, Sila şi Paisie, astăzi toţi credincioșii să-i lăudăm, ca solitori să ne fie către Dumnezeu Milostivul.  (de 2 ori)

Slavă... Și acum... A Praznicului.

 

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea, podobie: O, preaslăvită minune!

O, preaslăvită minune! ca niște crini preafrumoși în pustie au răsărit sihaștrii cei minunați, Sila, Natan și Paisie, înmiresmând cu miresmele duhovnicești ale Raiului toată Biserica; veniți, credincioșilor, să îi cinstim că de-a pururi rugători i-am dobândit la Hristos.

Sila Cuvioase, pe treptele scării virtuții suind fericite, la căpătul doririlor ai ajuns, de Hristos iubitorule; Căruia roagă-te cu îndrăznirea ta pentru cei ce te cinstim și pomenirea ta preacinstită săvârșim și îți sărutăm moaștele cu dragoste și cu evlavie.

Sfinte fericite Paisie, ca un preabun te-ai înălţat în carul virtuților la lăcaşurile cerești, unde azi, odihnindu-te și bucurându-te, minunat culegi al ostenelilor rod îmbelșugat. Roagă-te pentru cei care au luat jugul lui Hristos, ca să păzească pururea făgăduința dintâi.

Via sufletească a fraților cu înțelepciune îngrijind, ca un Înger ți-ai săvârșit, fericite Natan, alergarea ta pe pământ; iar acum, fiind cu cei netrupești, pe Ziditorul a toate înduplecă-L, Sfinte, să caute cu milă de-a pururea spre via Sa, pe Sila și Paisie luând împreună rugători.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații Sila, Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale harului, care cu dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Bucurați-vă, flori preaînmiresmate ale Raiului, care în lume ați adus mireasma cea mai presus de lume! Bucurați-vă, mlădițe minunate ale Viței celei cerești preapline de strugurii virtuților, din care picură credincioșilor vinul cel dulce, de suflet veselitor! Rugați-vă, dar, cu deadinsul să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

 

Doxologie mare și celelalte.