Îmi pare bine că am ocazia să-ți scriu, în sfârșit, o scrisoare! Nu ne-am mai auzit de anul trecut. Cum mai ești? Eu, în caz că m-ai uitat, sunt Maria. Am împlinit 11 ani și acum sunt în clasa a V-a.

Îmi  amintesc primul meu cadou de la tine, acele minunate cărți cu prințese. În fiecare zi îmi citea mama din ele. Mai țin minte și acum cum arăta scrisoarea pe care ți-am scris-o, era albă, cu flori desenate și scrisă de  tipar. Acum, însă, știu să scriu de mână! Mă întreb oare dacă tu ai primit vreodată un cadou de la Moș Crăciun... Îmi imaginez că vă înțelegeți destul de bine.

Când eram mică, credeam că tu și Moș Crăciun sunteți doi bătrânei simpatici, care doar oferă cadouri. Acum știu prin câte greutăți ai trecut, cât de greu ți-a fost la închisoare (cu toate că nu ai făcut nimic greșit) și câte nedreptăți ai îndurat. Mi-a povestit odată mami cum ai dus trei punguțe cu galbeni unui tată sărac, care nu-și putea crește fetele. Această faptă, pe care tu ai săvârșit-o, m-a învățat că nu trebuie să faci un lucru bun numai pentru a primi o recompensă. Această învățătură m-a ajutat să îmi fac mulți prieteni buni și loiali. Astfel, de fiecare dată când mi se întâmplă ceva, fie că este un lucru rău sau bun, văd partea plină a paharului.

Ador  această perioadă a anului! Toată lumea este veselă, sunt aprinse peste tot luminițe, iar voi veniți seara și ne vizitați. Știi, totuși, ce-mi place cel mai mult? Atunci când îmi lustruiesc  ghetuțele. Îmi place să știu că tu vii seara și-mi vezi ghetele curate și exclami:

- Vai! Dar ce fetiță ordonată!

Oh, mi-am adus aminte că odată eram pe punctul de a te zări, însă te-ai ascuns înainte de a te vedea. Sincer, cred că tu și Moș Crăciun sunteți destul de timizi-pentru că altă explicație nu am. Sunt sigură că toți copiii și-ar dori măcar odată să vă întâlnească și să vă mulțumească pentru toate cadourile aduse! Chiar aseară mă gândeam că toți „Moșii” care vin la serbările noastre sunt doar niște oameni plătiți de Moș Crăciun: doar nu o să stea, săracul, la toate serbările din lumea asta, să asculte toți copiii, în seara de Ajun. El când ar mai împărți cadourile?

Ca semn de mulțumire pentru toate surprizele anuale, mă gândeam să-ți spun o mică poezie compusă de mine:

Tu, un bătrânel simpatic,

Bun, blând dar și empatic,

Ne iubești și ne asculți,

Cu ochi buni și foarte blânzi.

Tu ne-ajuți mereu în toate,

C-un zâmbet cald și seninătate.

Toată lumea te iubește,

Fiindcă-aduci daruri de poveste!

Anul acesta, îmi doresc ca toată familia mea să fie sănătoasă și bucuroasă. Pentru mamaia și tataia mi-aș dori să se iubească și să treacă împreună peste greutățile vieții. Pentru bunica mea, mi-aș dori să se bucure de Crăciun și să fie fericită, chiar dacă a rămas singură, lucru care este destul de dificil. Pentru părinți, mi-aș dori să nu mai fie atât de stresați, iar pentru sora mea mai mare, aș vrea să-i dai niște răbdare, pentru năzdrăvăniile mele.

Sper să ne-auzim cu bine și la anul!

Cu drag,

Maria

*Eseu scris de Maria, 11 ani, participantă la Concursul de eseuri „De vorbă cu Sfântul Nicolae”, desfășurat de portalul doxologia.ro, în colaborare cu Librăria Doxologia și cu Editura Doxologia în perioada 20 noiembrie - 30 noiembrie 2021, și s-a adresat copiilor cu vârsta între 7 și 12 ani.

Îți mai recomandăm și: Sfântul Nicolae – bucuria sufletului meu