Toma slăveşte pe Dumnezeu pentru minune
Toma, ucenicul necredincios, nu Îl numește Domnul şi Dumnezeu pe Cel pe care L-a atins. Mai degrabă, L-a slăvit pe Dumnezeu pentru minunea săvârşită, fiind uimit datorită minunii pe care a văzut-o.
(In. 20, 28) A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Toma L-a atins pe El cu luare aminte şi când a descoperit adevărul, şi-a mărturisit greşeala prin cuvintele: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Ce înseamnă aceasta? După ce mai înainte Toma nu credea că Mântuitorul a înviat din morţi, acum Îl numeşte pe El Domn şi Dumnezeu? Aceasta nu este verosimilă. Toma, ucenicul necredincios, nu Îl numește Domnul şi Dumnezeu pe Cel pe care L-a atins – de fapt, cunoaşterea învierii nu L-a învăţat pe el că Cel înviat era Dumnezeu. Mai degrabă, L-a slăvit pe Dumnezeu pentru minunea săvârşită, fiind uimit datorită minunii pe care a văzut-o.
(Teodor de Mopsuestia, Comentariu la Ioan 7. 20-29,traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
