Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani – cel ce s-a nevoit aspru șaizeci de ani

Documentar

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani – cel ce s-a nevoit aspru șaizeci de ani

    • Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani
      Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani – cel ce s-a nevoit aspru șaizeci de ani

      Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani – cel ce s-a nevoit aspru șaizeci de ani

Ca o recunoaștere a sfințeniei sale, în secolul al XIX-lea, cuvioșii pustnici români din Sfântul Munte al Atonului l-au așezat pe Părintele nostru Chiriac alături de mari și cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, menționându-i numele pe frontispiciul bisericii Schitului Prodromu din Sfântul Munte, sfințită în 1863.

Dacă Sfântul Cuvios Iosif a fost începătorul viețuirii în nevoință și sfințenie în Muntele Bisericani, dar și întemeietor de vatră monahală, două secole mai târziu, Sfântul Cuvios Chiriac a fost continuatorul lucrării duhovnicești începută de predecesorul său. Acesta a arătat, în plus, o nevoință mult mai aspră și o viețuire mult mai retrasă. Cunoscând nevoințele sfinților care au trăit mai înainte, dorea din tot sufletul să urmeze exemplul lor.

Iată ce ne spune Patericul sfinţilor din Moldova: „În anul 1660, Preacuviosul Părintele nostru Chiriac, din tânără vârstă îmbrăţişând viaţa monahicească în Sfânta Mănăstire Bisericani şi sporind întru adâncă smerenie şi întru îndelungă răbdare şi iubind sărăcia lui Hristos de bunăvoie, s-a îndepărtat cu totul de petrecerea cea împreună cu oamenii şi s-au sălăşluit prin munţi şi prin stâncile cele înfricoşate de pe lângă râul Bistriţa şi acolo, cu trupul gol, s-au nevoit în singurătate, în ger şi în arderea soarelui, şaizeci de ani, până la sfârşitul său”.

Se pare că acest cuvios ar fi primul care s-a nevoit în forma aceasta, pe teritoriul țării noastre, după el urmând Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și pustnicul Gordie Rusu, de pe muntele Rusu.

Sfințenia i-a fost recunoscută încă din secolul al XIX-lea

Așa cum menționează Părintele Dumitru Stăniloae, și Cuviosul Ioan Colov a deprins viețuirea pustnicească și în mari nevoințe de la unul dintre nevoitorii de pe Muntele Bisericani. Nu știm, însă, dacă era vorba despre Sfântul Chiriac.

Ca o recunoaștere a sfințeniei sale, în secolul al XIX-lea, cuvioșii pustnici români din Sfântul Munte al Atonului l-au așezat pe Părintele nostru Chiriac alături de mari și cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Astfel, pe frontispiciul bisericii Schitului Prodromu din Sfântul Munte, sfințită în 1863, sunt pictați în dreapta - Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Sfântul Mucenic Clement, episcopul Romei, Sfântul Mare Mucenic Eustatie Plachida, Sfântul Mucenic Sava Stratilat, Sfântul Cuvios Inochentie de la Probota, Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia, Sfântul Cuvios Epifanie de la Vorona, Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfânta Muceniță Filofteea de la Argeș, iar în stânga - Sfântul Atanasie Athonitul, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani, Sfântul Cuvios Grigore Decapolitul, Sfântul Cuvios Daniil de la Voroneț, Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, Sfântul Ierarh Ioan de Ia Râșca.

Moaștele Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani se află spre închinarea credincioșilor și pelerinilor în biserica voievodală a mănăstirii (cea din incinta spitalului).