Neguţători duhovniceşti suntem, fraţilor, şi ne asemănăm neguţătorilor lumeşti. Neguţătorul îşi socoteşte în fiecare zi câştigul şi paguba şi, de s-a păgubit, se sârguieşte şi se îngrijeşte cum iarăşi să împlinească.

Aşa şi tu, iubite, în fiecare zi, seara şi dimineaţa, cu dinadinsul ia seama şi, în fiecare seară, intrând în inima ta, socoteşte şi zi în tine: „Oare nu am întărâtat în ceva pe Dumnezeu? Oare nu am vorbit vreun cuvânt deşert? Oare nu am defăimat? Oare nu am întărâtat pe fratele meu? Oare am vorbit de rău pe cineva? Oare nu cumva cântând cu gura, cu mintea m-am gândit la lume? Oare nu mi-a venit poftă trupească şi cu dulceaţă am primit-o? Oare nu m-am biruit cu grijile pământeşti?”.

De te-ai păgubit cu acestea, sârguieşte-te să le învingi. Suspină, plângi, ca să nu cazi iarăşi în ele! Dimineaţa, iarăşi cugetă şi zi: „Oare cum a trecut noaptea aceasta? Oare am câştigat în ea neguţătoria mea? Oare a privegheat mintea mea împreună cu trupul? Oare au lăcrimat ochii mei? Oare nu m-am biruit de somn la plecarea genunchilor? Oare nu mi-au venit gânduri viclene şi cu dulceaţă am cugetat la ele?”.

Dacă te-ai biruit în acestea, sârguieşte a te vindeca şi pune-ţi străjer în inima ta, ca să nu mai pătimeşti aceleaşi.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături, volumul I, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 142)