Interviurile #OameniDeAjutor – părintele Radu Brînză

Interviu

Interviurile #OameniDeAjutor – părintele Radu Brînză

    • Interviurile #OameniDeAjutor – părintele Radu Brînză
      Interviu cu pr. Radu Brînză

      Interviu cu pr. Radu Brînză

Începem seria interviurilor cu #OameniDeAjutor și îi cunoaștem pe cei care, purtând cu devotament efortul din spatele proiectelor caritabile ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, reușesc să creeze în jurul lor adevărate comunități ale binelui.

Părintele Radu Brînză, preot al Parohiei „Sfântul Haralambie” din Iași, este, prin propria persoană, o mărturie a darului neprețuit al vieții. S-a născut printr-o minune, după multe rugăciuni ale mamei sale care fusese presată să avorteze, a slujit pentru o perioadă la Capela Maternității „Cuza Vodă” din Iași, loc în care, întâlnirile cu mamele care au avortat sau au pierdut copii i-au oferit multe lecții de viață, ca, mai apoi, să înființeze și să coordoneze Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor.

Zeci de ani de slujire și protejare a vieții încă din momentul concepției, zeci de proiecte pentru copii, mame sau familii aflate în dificultate, zeci de copilași salvați care sunt acum bucurie și binecuvântare pentru mamele lor sunt doar câteva dintre realizările părintelui Radu Brînză alături de echipa Pro Vita Iași

În acest interviu, aflăm de unde vine motivația părintelui Radu Brînză pentru urmarea unei misiuni atât de complexe, care sunt provocările pe care le întâlnește în acest demers, dar și de ce este important să purtăm de grijă aproapelui nostru. 

Când ați știut că misiunea dumneavoastră este să luptați pentru viață? Care a fost momentul sau experiența care v-a determinat să vă implicați activ în această direcție?

Nu știu. Cred că m-am născut cu așa ceva. Este la fel ca plecarea mea pe drumul preoției. Nu a fost un punct determinant anume. Pur și simplu a venit ca un dar de care nu sunt vrednic și mulțumesc Bunului Dumnezeu. Însă momentul de implicare efectivă în lucrarea Pro Vita este foarte limpede și precis. A fost seara când, alături de o mână de oameni cu care am lucrat la planul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, am prezentat structura de organizare. Atunci Părintele Mitropolit Teofan a spus simplu, dar hotărât: „Părinte Radu, vei coordona Departamentul Pro Vita!”. Și asta a fost și este. Coordonez, de la început și până în prezent, activitatea Departamentului Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor.

Care este cea mai emoționantă sau profundă întâmplare pe care ați trăit-o în toți acești ani dedicați salvării vieții?

Sunt de fapt mai multe. Este vorba de momentele în care s-au născut proiectele Pro Vita: din întâmplări sau întâlniri simple, din priviri triste sau vesele. Vă dau două exemple.

Primul pleacă de la o privire tristă a unei copile din clasa a VII-a, dintr-o familie numeroasă cu foarte multe greutăți. Văzând chinul și durerea acelei familii, am plecat din casa lor simțindu-mă neputincios, învins. Dar, pe drumul de la acea casă spre mașină, am întâlnit-o pe copilă care mergea cu o privire tristă, aruncată undeva în zare. A salutat cu bună cuviință și și-a continuat drumul. Părintele paroh mi-a șoptit: „Fata este din această familie!”. Atunci s-a născut Programul de tabere pentru copiii din familii numeroase. De la acea privire tristă.

Al doilea exemplu: o mamă de 39 de ani, cu 9 copii, toți în jurul ei ca niște furnicuțe. Toți făceau ceva. Cei mici, evident, se jucau, cei mai mari lucrau prin curte pentru că tatăl era plecat la treabă. Mama era între ei, cu o lumină și un senin frumos în privire. Mi-a răsunat atunci în suflet o întrebare: „Când mai are această femeie timp pentru ea?”. Întrebarea a venit din faptul că am crescut într-o familie cu patru surori mai mari și am învățat că o fată, spre deosebire de noi, băieții, este atentă la o șuviță de păr sau la un pliu de fustă. Atunci s-a născut proiectul „O zi doar pentru mame”. Orice proiect Pro Vita are pentru noi o anume poveste.

Care este cea mai mare împlinire pe care v-o aduce activitatea pro viață, rodul acestei munci care vă dă puterea să mergeți mai departe? Dar cea mai mare provocare?

Cea mai mare împlinire: un părinte profesor ne-a spus în facultate să avem răbdare pentru că, în orice faci, este un timp când semeni și un timp când culegi. Activitatea Pro Vita fiind construită de la zero, am urmat acest cuvânt. Am construit încet și cu răbdare mecanisme, structuri, echipe, concepte. De când am început să vedem că toate acestea prind viață, ni s-a umplut sufletul de bucurie. Am prins mult curaj văzând că da, funcționează. Este foarte important să alegi lucrurile bine de la început. Dacă faci asta, Domnul nu te lasă, te ajută.

Cea mai mare provocare: strădania asta de a-i conștientiza pe cei din jur de valoarea vieții și necesitatea de a avea atitudine, de a te implica. Iar atunci când te implici, să o faci organizat. Haosul, lucrul improvizat, neatenția la mici detalii încurcă foarte mult. Am eu exemplul pe care-l dau mereu: la un Mercedes, ultima generație, full option, dacă îi iei două prezoane, pe moment nu este nimc grav. Dar, în timp, lipsa celor două prezoane te pot duce în stâlp, cu tot cu full option.

Ce înseamnă de fapt să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți? De ce credeți că e important să ne cultivăm la nivel personal grija față de ceilalți?

Este foarte important să gândim în oglindă. Să ne punem în locul celui din fața noastră. Un mare risc este să trăim în confortul nostru și să judecăm. Vă dau un exemplu: vezi un cerșetor care arată dizgrațios, care este insistent sau poate chiar agresiv atunci când îți cere ceva. Te deranjează pentru că te scoate din confortul tău. Dar, dacă schimbi pentru o secundă locurile și rolurile, începi să înțelegi că acel copil poate a fost abandonat, ignorat, sau agresat în fel și chip. Tu ce ai face în locul lui? Pe tine te-a ținut poate mama la sân, ori tata te-a apărat când un copil mai mare te-a lovit sau jignit. Dar el? Cerșetorul? Abandonatul? Pe el cine l-a ținut la sân? Cine l-a ocrotit de greutăți? Asta ajută foarte mult.

 ___________________________________________________________________

Avem nevoie de oameni implicați, cu inimi generoase, iar dacă ai ajuns până aici, înseamnă că și tu ești unul din ei.

Alege să susții cauzele caritabile ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei prin fiideajutor.ro și devino sursă de inspirație pentru întreaga comunitate!

fiideajutor.ro nu este doar un site web, este punctul de întâlnire pentru toți cei care doresc să ofere din resursele, timpul și expertiza lor în sprijinul aproapelui, o punte între cei care au nevoie și cei care pot oferi ajutor. Mai multe detalii despre noi poți accesa aici

Fiecare vizitator are posibilitatea de a se implica activ în rezolvarea problemelor sociale prin donațiivoluntariatpromovare pe rețelele de socializare și oferirea de feedback, contribuind astfel la construirea unei comunități mai unite și mai solidare. 

Îți punem la dispoziție instrumente prin care poți dona online, rapid: de la donații online direct prin site, PayPal sau prin transfer bancar, până la redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit sau a 20% din impozitul pe profit