Pentru aceea, iubite, dacă mături curtea din mijloc de gunoaie, mătură-ţi şi poftele lumeşti dinlăuntrul tău. Iar dacă scoţi cenuşa din bucătărie, cu multă smerită cugetare săvârşeşte-ţi lucrul, aducându-ţi aminte de proorocul ce zice: „Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plângere am amestecat-o” (Psalmul 101, 10). Şi ia aminte, iubite, deodată, la locul acesta stricăcios şi la văpaia cea veşnică ce va mânca de tot pe păcătoşi. Lăcrimează pentru cele ce ai păcătuit, încă şi pentru mine, păcătosul, ca lăsare de păcate să ne dăruiască nouă Domnul. Căruia I se cuvine slava, în veci. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2006, p. 108)