Gândurile care vin în minte în vremea rugăciunii arată existenţa patimilor. Pe cât de des vin gânduri similare, pe atâta înseamnă că patimile acelea explicite au rădăcini adânci. O astfel de patimă are rădăcini adânci şi este nevoie de o mare osteneală şi durere pentru a fi vindecate.

Prin urmare, gândurile din vremea rugăciunii ne ajută să distingem starea noastră, patimile noastre. Se întâmplă ceea ce se petrece la proiecţia unui film. Când există lumină în spatele filmului, atunci toate se arată clare pe ecran. Lipsa luminii nu arată nimic.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Cunosc un om în Hristos – Părintele Sofronie de la Essex, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 224.)