Durerea de astăzi a Mănăstirii Războieni

Reportaj

Durerea de astăzi a Mănăstirii Războieni

    • Durerea de astăzi a Mănăstirii Războieni
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

„S-au scurs 24 de ani de când s-a înfiinţat Mănăstirea Războieni și parcă locul acesta e scris cu sânge să se facă ceva”, spune maica stareță, stavrofora Olimpiada Neagu, care găsește și o explicație: „Cred că Dumnezeu vrea să ne smerim. Această biserică a fost durerea Sfântului Ștefan. El a pierdut la Războieni şi era conștient că prin voia lui Dumnezeu «fură biruiți creștinii de către păgâni», așa relatează pisania bisericii”. Ctitoria ștefaniană are astăzi câteva necesități stringente pe care le voi reda în cele ce urmează, așa cum ni le-a mărturisit stareța acesteia, stavrofora Olimpiada Neagu.

Pentru noi, primul lucru este biserica şi cea mai mare parte din timp, mai ales în Postul Mare, o stăm în biserică (aproape opt ore, cumulat, dimineaţa şi seara). Fiindcă aceasta este monument istoric de gradul 0, nu putem să-i facem prea multe îmbunătăţiri: să punem centrală, să schimbăm geamurile, să avem nişte condiţii cât de cât, căci este foarte frig, ne-am îmbolnăvit. Pe jos sunt dale de piatră.

Mi-am dorit să facem un paraclis, un corp de chilii pentru maici în care să am o sală de mese, două-trei săli pentru ateliere şi un arhondaric micuţ, ca să pot primi pe cineva, dar nu avem posibilitate. A fost un proiect la început, dar aprobări peste aprobări şi nu s-au dat fonduri. Am făcut un deviz analitic pentru continuare de lucrări la casa monahală, fiindcă aşa a rămas de ani de zile. Am înaintat documentele la Culte de anul trecut. Mi-au zis că nu mai sunt bani. Anul acesta trebuie să refac din nou hârtia. Oamenii din sat sunt săraci și ceea ce se face, cu mare greu se face, spune stareța Mănăstirii Războieni.